16/04/2026
În 2019, pe vremea când aveam încă Austria ca bază, am început să visez. Visam la continuarea școlii de ghidaj montan, începută în 2015, și la o reprofilare profesională. O schimbare majoră care a dus, în cele din urmă, la apariția conceptului exploreSKI.
Astăzi, la 7 ani distanță, sunt într-o cursă SAS care mă duce de la Tromsø la Oslo și apoi spre București. Tocmai am încheiat Lyngen Ski Camp – o ieșire de 9 zile, la 400 km nord de Cercul Polar, în Norvegia. Planul acesta a fost unul inopinat, conceput împreună cu prietenul meu, Cosmin Andron (ghid UIAGM), care, într-o zi, m-a sunat și mi-a spus: „Sunt liber de Paști. Hai, mergem?”. Toate s-au legat, iar la două luni de la acel telefon ne-am întâlnit, pe 6 aprilie, în aeroportul din Tromsø. Incredibil.
Lyngen este departe, dar are atât de multe de oferit din punct de vedere al schiului, încât devine o destinație fascinantă pentru oricine practică ski touringul sau schi mountaineeringul. Am avut ca bază nordul acestei regiuni și, în fiecare zi, am plecat de pe malul fiordului spre vârfuri situate între 800 și 1200 m altitudine. Să pornești de la nivelul mării, să urci pe schiuri și să revii tot acolo este greu de descris în cuvinte.
Atunci când deciziile de ghidaj sunt bine luate, calitatea urcărilor și a coborârilor este peste medie. Asta pentru că, la urcare, sunt alese liniile cele mai bune, care te aduc în vârf la momentul potrivit pentru a prinde cea mai bună calitate a zăpezii la coborâre.
Zona este foarte permisivă și oferă trasee pentru aproape orice nivel de pregătire tehnică și fizică, precum și o varietate de opțiuni pentru deplasarea către punctele de start (mașină sau velier). Având în vedere că nivelul grupului a fost unul mediu, am ales trasee între 10 și 18 km lungime, cu diferențe de nivel pozitive între 800 și 1200 m.
Am urcat „la focă” pe următoarele vârfuri: Rundfjellet (768 m), Russelvfjellet (818 m), Storgalten (1200 m), Rørnestinden (1043 m) și Stetinden (906 m). Fără grabă și cu o bună planificare, am reușit să ajungem în fiecare zi pe vârf exact la momentul potrivit, când zăpada era perfectă pentru schi. Astfel, toată lumea s-a putut bucura pe deplin de coborâri, după efortul susținut al urcărilor. Ca sa vorbim si in termeni tehnici am traversat zone PD//AD – E1//E2 raportat la sistemul francez de catalogare.
Sunt multe de spus despre această zonă din nordul îndepărtat. Anul acesta, primăvara a venit acolo cu aproape o lună mai devreme: la prânz erau chiar și 10°C în vale, iar unele zile au avut până la 15 ore de soare. Cele cinci zile petrecute acolo au fost doar o picătură într-un ocean de posibilități, așa că anul viitor, la început de aprilie, ne întoarcem în Lyngen pentru a descoperi noi linii de urcare și coborâre. Ca și anul acesta, grupul va rămâne unul mic și compact, pentru că atenția acordată clienților și siguranța lor sunt prioritare.
Big thanks lui Cosmin Andron pentru efortul depus și pentru deciziile luate – decizii care au fost cele mai înțelepte, deși nu mereu cele mai ușoare.
