Itz'a Travel

22/07/2026

Las botas sucias son las medallas silenciosas de quienes eligieron lo desconocido antes que la comodidad!

02/07/2026

Cine nu (mai) are bătrăni să-i asculte pe aceștia!
Povestea începe în 1991. După prăbușirea URSS, Cuba a intrat în ceea ce regimul de la Havana a numit ”Perioada Specială în Timp de Pace”, provocată de dispariția subvențiilor sovietice și agravată de embargoul comercial impus de SUA. Lipsurile materiale erau acute iar industria muzicală cubaneză, la fel ca aproape orice altă ramură economică, funcționa cu resurse minime.
În acest peisaj, muzica tradițională cubaneză - son, bolero, danzón, trova, filin - trăia mai degrabă în amintirea generațiilor mai vechi decât în cluburile și studiourile active ale momentului. Mulți dintre marii interpreți ai „epocii de aur” a muzicii cubaneze, anii '40 și '50, ajunseseră să lustruiască pantofi, să vândă bilete de loterie sau pur și simplu să se retragă din viața publică. Embargoul american limita drastic accesul artiștilor cubanezi la piețele occidentale, iar circulația internațională a muzicienilor și a discurilor era extrem de dificilă.
Nick Gold (boss-ul unei case de discuri britanice) și chitaristul american Ry Cooder și-au propus să se întâlnească la Havana în 1996 și să producă un album afro-cubanez, cu implicarea unor muzicieni din Mali și Cuba. Cum africanii n-au mai ajuns (probleme cu vizele) planul lor a fost schimbat. Gold și Cooder s-au reorientat către un album pur cubanez. Aveau nevoie de mai mulți interpreți cubanezi care să-i înlocuiască pe cei africani.
Rezultatul căutărilor? O gașcă de bunici - Los Superabuelos -, tonici, muzicieni aflați de decenii în anonimat: Ibrahim Ferrer, Juan de Marco Gonzales, Manuel “Puntillita” Licea, Orlando “Cachaiato” Lopez, Manuel “Guajiro” Mirabal, Eliades Ochoa, Omara Portundo și, preferatul meu, Compay Segundo.
Ce a urmat? Grammy în 1998, faimă, documentare, albume solo, musical premiat pe Broadway, conflicte juridice pe drepturile de autor.
În 2014, grație mărinimiei unui fost coleg, i-am “prins” la București, într-un ultim turneu Mondial! Nu lipsesc din niciun playlist, fie el de călătorie sau alergare!

Order Buena Vista Social Club (Original Broadway Cast Recording) no...

07/06/2026

07.06.2008. De aici a inceput totul!
Acum optsprezece ani am iesit pentru prima data din tara. Ceea ce nu știam atunci este că, odată cu primul bilet cumpărat și cu primul bagaj facut stângaci, îmi schimbam felul de a privi lumea. Credeam că plec doar într-o simpla excursie. În realitate, plecam spre o altă versiune a mea.
Prima oprire a fost Viena. Totul părea așezat cu o precizie aproape muzicală: tramvaiele roșii care alunecau liniștit pe bulevardele largi, clădirile imperiale care păreau desprinse dintr-o epocă în care eleganța era o formă de respect față de viață, cafenelele în care timpul curgea mai încet, ca o conversație între vechi prieteni, strazi inundate de suporteri ai echipelor participante la Euro 2008. Pentru cineva aflat la începutul drumului, orașul a fost o lecție despre răbdare și despre bucuria observației.
Nu aveam experiența călătorului de astăzi. Aveam doar curiozitate. Mă uitam la vitrine, la oameni, la felul în care își trăiau firesc viața. Fiecare stradă era o descoperire, fiecare clădire – o poveste. Mă opream deseori și aveam sentimentul că lumea se deschide în fața mea asemenea unei cărți pe care abia învățam să o citesc. Am fost mpresionat de numarul foarte mare de persoane care practicau jogging sau citeau prin parcuri, mijloace de transport!
De atunci au urmat multe alte drumuri. Am traversat granițe, am schimbat fusuri orare, am adunat ștampile în pașapoarte și fotografii în telefoane pe care între timp le-am înlocuit. Am văzut oceane, deșerturi, metropole amețitoare și sate uitate de lume. Am întâlnit oameni care au rămas doar chipuri într-o gară și oameni care mi-au devenit prieteni virtuali. Am calatorit riscant, in destinatii nerecomandabile!
Dar Viena, Viena rămâne pentru mine începutul tuturor începuturilor.

16/05/2026

Nunca me abrí de esta manera
La vida es nuestra, la vivimos a nuestra manera
Todas estas palabras no solo digo
Y nada más importa!

Berlin Tango Vibe9th April 2023Milonga Pippo / Alt TurnhallSong : "Nothing Else Matters"Orchestra : MetallicaYear : 1991

16/05/2026

Borges depășește interpretarea obișnuită a tangoului ca simplu dans și îl transformă într-un simbol profund al memoriei colective și al destinului uman.
Tangoul este descris ca pe expresia autentică a vechiului Buenos Aires (pentru subsemnatul, de departe, dar de departe, cel mai frumos oras din lume). Un oraș construit din nostalgii, imigrație și povești pierdute, unde trecutul continuă să trăiască în muzică și în amintirile oamenilor.
Tangoul originar nu aparține saloanelor elegante și spectacolelor moderne, ci periferiilor orașului, acolo unde compadritos, duelurile cu cuțitul și codurile nescrise ale onoarei au creat o adevărată mitologie urbană.
Borges insistă asupra faptului că tangoul autentic nu exprimă doar pasiune romantică, ci și singurătatea, pierderea și fragilitatea oamenilor care încearcă să dea sens unei lumi aflate într-o continuă schimbare.
În interpretarea borgesiană, fiecare tango ascunde o dramă existențială: o iubire imposibilă, o despărțire, un act de curaj sau conștiința inevitabilă a trecerii timpului.
Tangoul este despre memorie. Despre felul în care oamenii încearcă să păstreze ceva viu într-o lume care schimbă totul. Borges a înțeles asta. Gardel a cântat asta. Buenos Aires continuă să trăiască asta.

21/03/2026

La sfârșitul anilor 1950 și mai ales în anii 1960–1970, o rută informală de călătorie a început să prindă contur între Europa și Asia de Sud. Drum lung, prăfuit, uneori periculos, dar încărcat de promisiunea unei lumi diferite. Această rută a devenit cunoscută drept Hippie Trail.
Traseul pornea din capital occidentale si cuprindea Turcia, Iran, Afghanistan, Pakistan, India si Nepal.
Hippie Trail nu poate fi înțeles fără contextul social și cultural al anilor ’60. Occidentul trecea printr-o perioadă de transformări profunde (mișcări pentru drepturile civile, protestele împotriva războiului din Vietnam, revoluția sexuală, creșterea interesului pentru spiritualitatea orientala). Mulți tineri occidentali simțeau că societatea lor devenise prea materialistă și rigidă. Universitățile, corporațiile și instituțiile statului păreau să promoveze un model de viață centrat exclusiv pe carieră, consum și conformism social. În acest context, generația hippie a început să caute alternative.
Asia a devenit un simbol al unei lumi diferite. Pentru mulți dintre acești tineri, India, Nepalul sau Afganistanul reprezentau spații ale spiritualității autentice, ale libertății și ale comunităților tradiționale încă neafectate de industrializare.
Pe lângă dimensiunea ideologică, exista și un factor practic: călătoria era ieftină. Cu câteva sute de dolari, puteai traversa jumătate din lume folosind autobuze locale, trenuri lente sau autostopul.
India a ocupat un loc special în imaginarul Hippie Trail. Pentru generația hippie, India era văzută ca un spațiu al înțelepciunii spirituale. Textele hinduse, meditația, yoga și filozofia budistă deveniseră extrem de populare în Occident.
Un moment simbolic pentru această fascinație occidentală pentru spiritualitatea indiană a fost vizita celor 4 bruneti din Liverpool în India în 1968, pentru a studia meditația transcendentală. Cele mai multe cantece concepute in aceasta perioada le regasiti in “White Album” (ala cu Ob-La-Di, Ob-La-Da).
Hippie Trail a inceput sa dispara la sfarsitul anilor ’70 (pentru ca revolutia islamica din Iran, invazia sovietica in Afganistan, restrictii la frontiere, intelegeti voi)!

11/03/2026

În multe orașe din Caraibe bachata începe atunci când soarele apune și aerul devine mai blând. Terasele sunt pline de lumină galbenă, iar oamenii își apropie scaunele, ca și cm fiecare conversație ar fi un mic refugiu împotriva greutatilor vietii.
Ce intrigă? Faptul că muzica vorbește despre durere, dar oamenii dansează. Bachata este, prin natura sa, o muzică a sincerității emoționale. Spre deosebire de alte genuri pop care idealizează iubirea, bachata o prezintă în forma ei crudă, imperfectă și adesea tragică. Ideea cheie este cea a sacrificiului. Nu abandonăm oricat am suferi. În cultura latino, această formă de devotament este adesea considerată dovada supremă a iubirii.
Acest tip de narativ apare frecvent în literatura și muzica latino-americană. Dragostea nu este prezentată ca un contract reciproc avantajos, ci ca o experiență totală, uneori autodistructivă.
Nu ratati: Antony Santos, Luis Vargas si Raulin Rodriguez!

6 Московский фестиваль бачаты_Конкурс любительских пар

01/03/2026

Povesti colombienesti (8) - Frumusetea nu este întotdeauna grațioasă, adevărul nu este niciodată subțire!
Fernando Botero a abordat frontal teme incomode. A pictat violența din Columbia cu luciditate si compasiune. Nu a folosit senzaționalul. A preferat o compozitie clară și un ritm interior calm, care îi lasă, privitorule, timp pentru a reflecta.
Boterismul este, în esență, despre exces — exces de putere, exces de violență, exces de formă.
Opera sa ne aminteste că: (1) excesul nu este doar o problemă estetică, ci una morală, politică și socială; (2) arta nu trebuie să fie realistă pentru a fi adevărată în timp ce exagerarea poate fi o formă superioară de sinceritate.
01.03.2025
PS: tabloul meu favorit este “El Coronel” / Colonelul - figură universală a ofițerului latino-american, produs al istoriei recente a continentului: lovituri de stat, junte militare, autoritarism și violență instituționalizată. Botero sugerează: acumularea de putere, autosuficiența autorității, lipsa de contact cu realitatea. 😊