Satul ESCU

Satul ESCU Satul Escu este un sat în judeţul Cluj, comuna Recea-Cristur, Transilvania, Romania. Prima atestare documentara a satului dateaza din anul 1378.

In anul 1869 avea o populaţie de 329 locuitori iar dupa ultimul recensamant (2021) de doar 28 de locuitori.

Existenta din cele mai vechi timpuri a acestei mici comunități numite astăzi Escu, este dovedită și de înscrisurile care...
06/01/2025

Existenta din cele mai vechi timpuri a acestei mici comunități numite astăzi Escu, este dovedită și de înscrisurile care au marcat istoria Clujului și care nu avea cm să nu se intersecteze și cu istoria acestei comunități. Astfel, în arhivele pentru anul 1594 este menționat faptul ca principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, a făcut cadou orașului Cluj satele Escu, Jurca, Ciaca și Hasmas. Probabil ca privilegiul menționat a fost acordat orașului Cluj după ce îi fusesera retrase toate drepturile pe care le-a avut pentru ca s-a aliat în anii 1437-1438 cu țăranii răsculați de la Bobalna și pentru “meritul” ca ulterior în anul 1514 nu a mai sprijinit răscoala condusă de Gheorghe Doja. Interesant este faptul ca în acea perioadă jurisdicția Clujului se întindea și asupra satului Escu iar acesta era destul de important pentru a fi anexat (dăruit) unui oraș ca și Clujul.

Localitatea Escu cunoaște prima atestare în același secol și an cu Elciu, într-un document din anul 1378, sub forma Vroc...
05/01/2025

Localitatea Escu cunoaște prima atestare în același secol și an cu Elciu, într-un document din anul 1378, sub forma Vrock.
În secolul al XVI-lea înscrisurile
rețin mai multe denumiri ale satului:
Weech–în anul 1511, Wechk–în anul 1561, Veszk– în anul 1589 și Vechke–
în anul 1591. Abia cu prilejul Conscripției de la 1733 a “tuturor preoților și locuitorilor români din Transilvania”, efectuată în timpul
episcopului Ioan Inochentie Micu–Klein, găsim înserat din nou numele localității sub forma Laczka. Într-o altă conscripție de la mijlocul secolului al
XVIII-lea, cea întocmită de vicarul episcopesc Petru Pavel Aron,la 1750, găsim toponimul Jecskul , pentru ca în
Conscripția românilor făcută de generalul baron Nicolae Adolf von Bukow, între anii 1760-1762, să se găsească forma Vaczk.
Recensământul oficial din anul 1850 notează alte două toponime:Vecsk și
Jeczk, iar în anul 1854, în Buletinul Guberniului Provincial, localitatea să aibă mai multe denumiri, mai apropiate de forma actuală: Vèczke și mai ales Fețcu
Localitatea se centrează ca denumire pe sufixul românesc-“esc”,-“ească”, care continuă sufixul latin-“iscus”, cu origini străvechi indo-europene. Se
pare că a existat și în limba traco.dacă. Are drept corespondențe semantice în portugheza (-“esco”), spaniolă (-“isco”) și în sardă (-“iscu). În prezent este brand românesc, precum terminația „ov” sau “ski” la slavi, particula „o” la irlandezi, sau particula „di” la italieni.
Aceste sufixe „esc”, „ească” sunt la origine sufixe antroponimice, având semnificația de „urmașii unui strămoș comun”, dar în obștile sătești au dobândit în toponimie și alt sens suplimentar, mai concret, de „posesiune comună a urmașilor unor strămoși”.
În latina populară Euskunus = escunus = escus are sensul de neam cu, înrudit cu, și a devenit sufixul escu în română, cu acest sens. Devenit oiconim, Escu subliniază vechimea celor ce țin de un anumit loc, deci face trimitere la existența din vechime în aceste locuri
a unui spațiu locuit
Multe din numele de familie din onomastica românească sunt derivate, având sufixe tradiționale, așa cm ar fi -escu, -ăscu, -eanu, -an, -aru, -atu, sau -oiu, care sunt cele mai frecvent întâlnite. Aceste sufixe sunt specifice limbii române, constituind un semn de recunoaștere al apartenenței respectivelor nume la familia onomasticii limbii române.
De obicei, sufixul -escu este atașat unui prenume masculin (de cele mai multe ori), cu semnificația fiul lui [prenumele tatălui]..Sufixul ușor schimbat, -ăscu, este mai rar întâlnit, corespunzând unei faze mai vechi a limbii române.

Fotografie mai veche a satului Escu, preluată de pe Grup Escu . Fotografia datează probabil din perioada anilor 1950-196...
05/01/2025

Fotografie mai veche a satului Escu, preluată de pe Grup Escu . Fotografia datează probabil din perioada anilor 1950-1960, pentru ca se poate observa ca biserica cea nouă și magazinul sătesc erau deja construite pe actualele amplasamente. În schimb se pot observa o serie de case mai vechi, acoperite cu paie, de a căror existență cei născuți după 1970 știau doar din poveștile părinților sau ale bunicilor.

05/01/2025

În ziua pomenirii Aducerii moastelor Sfantului Ierarh Nicolae la Bari, joi, 9 mai 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, înconjurat de un sobor de clerici, a oficiat Sfânta Liturghie la M...

Biserica ortodoxa din satul Escu construită între anii 1940-1947, in prezent Mănăstirea Sf. Nicolae.
11/12/2021

Biserica ortodoxa din satul Escu construită între anii 1940-1947, in prezent Mănăstirea Sf. Nicolae.

11/12/2021

Prima mărturie păstrată despre viața religioasă a acestei comunități este din anul 1658, când este menționat preotul satului ca plătitor de dare.

Conscripțiile religioase întocmite în secolul al XVIII-lea înregistrează satul ca având biserică: la 1733, în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein satul avea 20 de familii greco-catolice și un preot - Alexa, la 1750, în statistica românilor întocmită de vicarul episcopesc Petru Pavel Aron erau 130 de credincioși, preot și sfăt iar la conscripția din 1760-1762 satul este consemnat a fi format din 43 de familii, având preot și biserică neunită. Biserica se spune că dăinuit până în anul 1784, când a fost mistuită de un incendiu.

În același an a fost construită biserica păstrată în fotografie și care a dăinuit până spre mijlocul secolului XX. Despre acesta se știe că a fost sființită de episcopul ortodox Vasile Moga în anul 1822.

Despre preoții ce au slujit în această biserică știm că la 1805, cele 59 de familii ortodoxe erau păstorite de preotul Dimitrie Roman, de loc din Tărpiu, Bistrița-Năsăud ce fusese hirotonisit în anul 1793.În 1822 regăsim aici un alt preot, Nicolae Vlaș, originar din Mașca, destituit de către episcopul Vasile Moga datorită problemelor pe care le avea cu băutura.

Ulterior, acesta a fost reintegrat și a slujit în această parohie până în anul 1835.După acesta urmează preotul Pene Ștefan din Buzaș.

Pentru o scurtă perioadă de timp, parohia Escu este administrată de preotul Dumitru Beldean, decedat în 1846, urmat de Pop Grigore preot în localitatea învecinată Osoi.Tot din Osoiu era originar și preotul Petru Gavriș, hirotonit pe seama satului Escu în decembrie 1851 de către episcopul Andrei Șaguna.

În 1857 satul avea 50 de case și 277 locuitori din care 275 erau ortodocși, un greco-catolic și un reformat.În anul 1869 se înregistrau 329 locuitori și 58 de case.Spre sfârșitul pastorației preotului Petru Gavriș, acesta murind în anul 1883, satul este înregistrat în anul 1880 cu 58 de case, 244 locuitori din care 205 ortodocși, 30 greco-catolici și 9 izraeliți.

Pentru scurtă vreme, între anii 1883-1885 parohia este administrată de către Grigoriu Crăciunaș, preot și în Ciubanca. Din anul 1885 și până în anul 1922, preot în Escu a fost Ioan Goron, fiul preotului Vasile Goron din Gâlgău.

Urmează Filip Petru până în anul 1928, după care îl regăsim ca preot în Escu pe Ioan V. Danciu, de loc din Trestia. În timpul acestui preot are loc începerea lucrărilor la noua biserică de zid.

Biserica de lemn din Escu din satul cu nume omonim, Escu, aflat la marginea nord-vestică a județului Cluj, a fost demola...
11/12/2021

Biserica de lemn din Escu din satul cu nume omonim, Escu, aflat la marginea nord-vestică a județului Cluj, a fost demolată în anul 1940 pentru a lăsa locul unei noi biserici de zid, construită în perioada 1940-1947.
Momentul demolării a rămas bine întipărit în memoria comunității, cei mai bătrâni aducându-și aminte de momentul culminant al demolării, când turnul biserici de lemn a căzut peste crucea vechiului preot, rupând-o. Tristețea, lacrimile și rugăciunile ce au însoțit demolarea vechii biserici au fost șterse de bucuria ridicării unui nou edificiu de cult. Fotografia vechii biserici de lemn, amplasată în noua biserică de zid, pe lângă faptul că este probabil singura imagine păstrată a vechii biserici, confirmă atașamentul comunității față de vechea lor biserică de lemn. Despre biserică ca și edificiu ni se păstrează puține informații. Fotografia surprinde imaginea unei biserici de dimensiuni reduse, cu absida altarului retrasă. Accesul în biserică se făcea prin intrarea de pe latura de sud. În perele de lemn de pe această latură a bisericii au fost realizate două ferestre. Edificiul era protejat de un acoperiș unitar care se întindea peste toate încăperile bisericii. Acest acoperiș era străpuns în partea de vest de un turn scurt, așezat peste pronaos. Galeria turnului, aproape în totalitate închisă, ușor ieșită în afară, era acoperită de fleșa turnului, alungită, cu bază hexagonală, terminată cu un glob cu cruce.

Address

Comuna Recea-Cristur
Judetul Cluj

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Satul ESCU posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category