25/06/2025
Cât de frumos a putut descrie experiența un călător care s-a regăsit mergând cu mine ca ghid prin locuri puternice.
"ȚI-A FOST VREODATĂ DOR DE TINE? Nu de cel care ești azi. Nu de cel care zâmbește politicos în timp ce înghite o lume strâmbă. Nu de cel care își alege cu grijă cuvintele, ca să nu mai doară. Ci de celălalt. De tine… dinainte să înveți că oamenii pot răni.
Ți-a fost vreodată dor de tine?
Cel cu ochii mari și inima larg deschisă.
Cel care credea că fiecare vorbă spusă vine dintr-un loc curat.
Cel care nu se îndoia când cineva spunea „te iubesc”.
Cel care nu vedea intenții, ci suflete.
Te-ai gândit vreodată cât de scump e prețul maturizării?
Înveți să te protejezi, dar uiți cm să te abandonezi în iubire.
Înveți să citești printre rânduri, dar nu mai citești niciodată cu încredere.
Înveți să spui „nu mă mai mir de nimic” și pierzi capacitatea de a te minuna.
Uneori, nu ne e dor de trecut.
Ne e dor de cine eram noi… înainte ca lumea să-și lase urmele.
Și poate cel mai grav nu e că oamenii mint.
Ci că minciunile lor ne fură bucăți din ceea ce eram.
Că ne învață să ne îndoim, să suspectăm, să controlăm.
Că în loc de iubire, ne lasă cu frică.
În loc de încredere, cu strategii.
În loc de prezență, cu ziduri.
Oamenii au fost creați pentru a fi iubiți, nu folosiți.
Pentru a fi auziți, nu interpretați.
Pentru a fi ținuți de mână, nu manipulați.
Și tu…
Tu ai fost creat ca să iubești cu totul.
Nu să te temi. Nu să verifici. Nu să te închizi.
Poate n-ar trebui să ne întrebăm doar „cine m-a rănit?”,
Ci mai ales: „cum îmi iau înapoi omul care eram înainte?”
Poate că adevărata vindecare începe când ne reîntoarcem...
Nu la alții.
Ci la noi."