23/07/2025
Localitatea este atestată documentar în anul 1467. Parohia Sadova Nouă se află aşezată în Nord-Estul judeţului Caraş-Severin, în comuna Slatina Timiş, la 24 km de municipiul Caransebeş. Se învecinează la răsărit cu parohia Sat Bătrân, la apus cu parohiile Sadova Veche şi Slatina Timiş, iar la miazănoapte cu parohia Ilova. Localitatea a fost înregimentată în Confiniul militar, făcând parte din compania a 10-a cu sediul la Slatina.
Azi, 21 iulie 2025, se împlinesc 307 ani -
La 21 iulie 1718, prin Tratatul de pace de la Passarowitz, (Požarevaț, Serbia), Imperiul Habsburgic a ocupat Banatul (până in 1918, pentru 200 de ani) și Oltenia(pentru 21 de ani, până in 1739).
- Consecințele au fost multiple- din 1718 a început deportarea a numeroși localnici români băștinași (numiți „valahi”) din Banat pentru stabilirea in locul lor a coloniștilor germani „șvabi” apoi, din 1737 , datorită înăspririi taxelor si nedreptăților asupra românilor „valahilor” bănățeni a început Răscoala din Banat numită „fataler Aufstand” de austrieci, înăbușită in sânge de trupele imperiale trimise de Curtea de la Viena timp de 2 ani.
Au urmat alte valuri de colonizări asociate cu deportarea localnicilor, iar Ordinul Curții de la Viena, semnat de împărăteasa Maria Tereza la 14 iulie 1765 a dictat că: “toate satele si familiile românești aflate în calea coloniștilor germani, trebuiesc mutate (deportate) in alte părți”.
- Dincolo de cele 3 valuri de colonizări (despre care am scris in alte articole), menționez acum un alt exemplu, de care amintesc și localnicii din prezent din zona Banatului montan din partea Sadovei (județul Caraș-Severin), unde din perioada 1828 au fost alungați/deportați vechii locuitori români/(sau valahi cm erau numiți în epocă) – românii au fost mutați pe deal într-un loc viran (la 4 km de casele lor, care le-au fost confiscate), pentru a face loc coloniștilor germani, acești coloniști primind casele si terenurile și gospodăriile pe care le construiseră și deținuseră românii din Sadova. Românii deportați pe deal și-au construit acolo case improvizate inițial, apoi au construit o bisericuță ortodoxă improvizată, astfel, s-a format, pe deal, așa-numita „Sadova noua”
pe lângă localitatea ce existase in vale
„Sadova veche” care, având o așezare favorabilă, și cu case și gospodării deja construite de români, a fost preluată de coloniștii germani si numită Alt-Sadowa , si in care religia a devenit catolică (și in prezent există o Biserică Catolică în Sadova Veche (Alt-Sadowa) in timp ce in Sadova Nouă unde au fost deportați românii există in prezent Biserica Ortodoxă „Naşterea Maicii Domnului” – ridicată în anul 1866, la mulți ani după deportarea inițială, și înlocuind vechea bisericuță improvizată după deportare.
Un timp, înainte de anul 1866, slujbele ortodoxe s-au oficiat în localul şcolii din Sadova Nouă.
- Localitatea Sadova (veche) este atestată documentar în anul 1467. Noua Sadovă s-a întemeiat de către românii autohtoni din Sadova Veche, care au fost mutaţi de aici la o distanţă de 4 km mai spre munte, vechea aşezare fiind populată în anii 1828-1830 cu colonişti germani catolici; acestora le-a rămas şi edificiul bisericii ortodoxe (ridicată înainte de 1791).
- Deportarea românilor si înlocuirea lor cu coloniști germani(șvabi) a fost efectuată in numeroase sate din întregul Banat ocupat de Imperiul Habsburgic(redenumit Imperiul Austriac din 1804).
Istoricul maghiar dr. Samu Borovszky, menționează in lucrarea sa “Torontál vármegye” (publicată în 1912) că o parte dintre români (valahi) au ajuns, după deportare in “prediul Torac” sau “Kincstari pusta”, cel puțin inițial, dar nu au putut rămâne mult timp acolo fiind expuși tâlhăriilor, astfel că au plecat din nou în pribegie pe malul râului Bega, într-o zonă mlăștinoasă dar mai ferită de tâlhari. Cei stabiliți și rămași în aceste locuri greu de utilizat agricol si cu risc de inundații în sezoanele ploioase au trăit foarte greu. Acest aspect a fost constatat si de împăratul Iosif al II-lea, în urma celor trei călătorii ale sale prin Banat, din anii 1768, 1770 si 1773.
- Prof. Laurentziu Rosu - BIBLIOGRAFIE- Transilvania in raporturile Romano-Austro-Ungare – C.M.Lungu, William Marin- „Scurtă istorie a Banatului german” (Der Banater Deutchen Kurze Geschichte) , dr. Samu Borovszky (istoric maghiar) - “Torontál vármegye” (publicată in 1912), Sacalaz - Scurt-istoric, Ion Stoia-Udrea - „Răscoala ţărănească din Banat dela 1738-39” publicată in anul 1945 la Timişoara,
https://www.episcopiacaransebesului.ro/53-parohia-sadova-noua/
În anul 1910 erau 546 locuitori şi 125 de case, în 1935, 533 de locuitori şi 138 de case. Noua Sadovă s-a întemeiat de către românii autohtoni din Sadova Veche, care au fost mutaţi de aici la o distanţă de 4 km mai spre munte, vechea aşezare fiind populată în anii 1828-1830 cu colonişti germani catolici; acestora le-a rămas şi edificiul bisericii ortodoxe (ridicată înainte de 1791). Până în anii 1863-66, când s-a zidit în satul nou biserica actuală, slujbele dumnezeieşti s-au oficiat în localul şcolii.
Biserica din parohia Sadova Nouă este situată în centrul localitaţii, pe singura platformă existentă. Biserica, cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului”, a fost construită – cm s-a spus – în 1863-1866, după un plan de factură apuseană. Biserica (17 x 7 m; la absidă: 10,5 m) este din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă, cu boltă semicilindrică din lemn, pardoseală din mozaic, iconostasul de zid.
Uliță a satului bănățean Sadova Nouă - fotografie realizată de Romulus Vuia în 1923.
