26/08/2024
Hello again!🤗
Saptamana trecuta am vorbit despre folosirea castii in canyoning. Cumva universul ne-a aratat ca am ales bine acest subiect😆.
De ce? Pentru ca am facut o tura pe Valea Alba, si am avut nevoie de casti aproape pe tot traseul. Povestea turei o gasiti mai jos:
Am ales Valea Alba pentru ca este un traseu provocator, un traseu nemarcat, considerat un traseu de initiere pentru cei care doresc sa inceapa alpinismul (este cotat 1A in cartea lui Walter Kargel, Drumuri spre Culmi, 1988).
Acest traseu prezinta diverse riscuri de cadere, blocare, ratacire. Nu este recomandat incepatorilor si persoanelor fara o conditie fizica medie si este bine sa fie parcurs cu cineva care il cunoaste cu toate detaliile lui.
Am fost echipa de 4, toti oameni cu pregatire montana sau sportiva profesionista si cu dorinta de a petrece o zi minunata pe coclauri.
🌲Pentru a intra pe Valea Alba urmam din centrul orasului Busteni drumul care ne duce catre Caminul Alpin si apoi poteca catre Poiana Costilei. La un moment dat, d**a aproximativ 1h si 10 minute de la plecare, o luam la stanga pe o poteca nemarcata si d**a cateva traversari si un urcus sustinut ajungem in aproximativ 30 de minute in Valea Alba, in locul numit „La Verdeata”.
Din acest loc perspectiva asupra peretelui Vai Albe si catre Caraiman este impresionanta. Zona de alpinism si escalada – Costila-Valea Alba este unul din sanctuarele acestui sport, in Romania. Fata nordica a Caraimanului in care distingem Albisoarele (vaile abrupte care coboara dinspre Platou-Crucea Eroilor) completeaza peisajul ce iti taie rasuflarea.
🌲Valea Alba, asa cm arata ea acum, este mult schimbata fata de Valea Alba pe care am fost pentru prima data, acum aproape 30 de ani. Ghetarul „permanent” care persista mult in timpul verii, acum nu mai exista deloc. Partea inferioara a vaii pana la saritoarea Carnului este macinata, modificata si plina de bolovani si pietre, probabil in urma avalanselor si a prabusirilor de pietre din ambii versanti. Poteca, daca o putem numi asa, serpuieste pe vale in sus, iar abilitatea si experienta celui care ghideaza sunt esentiale pentru ca te pot duce pe cel mai simplu si mai economic traseu. Altfel, exista multiple variante care ajung sus, doar cu mult mai mult efort sau cu expunere la riscul de cadere.
🌲In tot acest sector, al partii inferioare a Vaii Albe, trebuie sa fim mereu atenti la desprinderile de pietre, atat la cele care pot veni de sus (alte grupuri sau din versant), cat si la ce pietre dislocam noi prin pasire.
Din aceste considerente am decis sa folosim casti pe tot parcursul vai Albe. Si a fost o decizie buna!
Am avut si bete telescopice pe traseu. Sunt utile si le recomandam pentru echilibru si pentru transferarea unei parti din efort de pe genunchi catre brate.
Atentie la incaltarile de alergare montana tip pantof! Ele sunt confortabile, au amortizare dar, pentru ca sunt mai largi, nu permit folosirea in siguranta a diverselor prize de picior, in portiunile de catarare sau in traversari. Aici recomandam bocanci montani/ghete cu talpa de cauciuc aderenta si care sunt foarte bine ajustati pe picior, pentru a folosi diverse prize, mai ales cele de mici dimensiuni.
🌲Ajungem la Saritoarea Carnului. Este echipata cu cabluri care ne permit sa depasim o zona dificila, cu mai putin efort, dar cu multa atentie. Urmeaza si alte saritori si inca o saritoare mai mare care se poate ocoli pe stanga. Urcusul este sustinut si necesita concentrare la fiecare pasaj de catarare. Stanca este aderenta, insa trebuie sa fim atenti daca este uda, sau ploua.
🌲D**a 4h si 20 de minute ajungem la intersectia cu Brâna Vaii Albe si continuam pe acest traseu nemarcat catre Caraiman. Incepe sa ploua, ceea ce face parcurgerea si mai dificila, asa ca folosim betele telescopice din nou, pentru echilibru si inaintare.
🌲Ajungem cu bine la Crucea Eroilor de la Caraiman. De aici incepe partea de coborare, pe Brâna Caraimanului. Ploua in continuare si acest traseu, relativ scurt si care pare foarte accesibil, a devenit alunecos, pe toate partile cu pamant si pe portiunile cu stanca inclinata la aproximativ 45 de grade. Pentru aceste situatii si nu numai recomandam insistent sa folositi bocanci de munte, cu talpa aderenta si bine ajustati pe piciorul vostru.
Din pacate, in toate turele pe munte, am vazut prea multi oameni cu „adidasi de sala” (adica cu talpa din spuma EVA, fara cauciuc si fara profil pe talpa), parcurgand in ambele sensuri acest traseu. Un turist chiar m-a intrebat daca poate sa urce la cruce cu adidasii din picioare, iar raspunsul a fost NU. El a insistat, spunand ca sunt cabluri pe traseu. Da, sunt cabluri doar pe 5% din traseu. In rest nu sunt, iar pericolul de cadere este foarte mare. Raspunsul a fost si a doua oara tot NU. Insa omul ales sa continue. Acum 2 ani, pe acelasi traseu, la cateva minute d**a ce am trecut noi in urcare, o fata a cazut in gol. Purta adidasi....
🌲Aceasta Brâna a Caraimanului este un exemplu tipic de traseu cu pasaje simple dpdv tehnic dar in acelasi timp foarte periculos – orice pas gresit poate avea consecinte tragice.
🌲Ajungem cu bine si la Cabana Caraiman, reintrodusa de curand in circuitul turistic. Facem o pauza binemeritata, mancam, admiram peisajul si continuam coborarea pe Valea Jepii Mici. Am ramas cu castile pe cap, stiind traseul si expunerea la caderea de pietre. Coborarea, ca de fiecare data, nu a fost deloc usoara, stanca uda si poteca alunecoasa sporind adrenalina. In zona superioara poteca serpuieste in curbe in ac de par, echipate cu lanturi si cu cabluri. Intr-una din aceste curbe, de la un grup care era deasupra noastra, s-a desprins o piatra care a trecut de colegii mei si m-a lovit direct in cap! Casca si-a facut treaba si de data asta!
Ce avem de retinut de aici?
📣sa avem mereu echipament potrivit traseului pe care il parcurgem
📣daca suntem dedesubt sa fim atenti tot timpul la cei de deasupra si sa pastram o distanta de siguranta.
📣daca suntem in grupul de sus sa fim atenti la fiecare pas sa nu dislocam pietre iar, daca totusi se intampla, sa strigam „Piatra!” pentru a-i anunta pe cei care se afla sub noi.
🌲Ajungem in Busteni d**a o coborare sustinuta de 2h si 20 minute. Suntem obositi, dar fericiti!💪🥳
Au fost in total aproape 9 ore de traseu montan. Am avut si soare si ploaie, si zapuseala d**a ploaie. Am avut echipa buna si omogena. Si am parcurs un traseu spectaculos si aventuros, cu mare dor de munte si cu multa bucurie!🤩🤩🤩
Va lasam mai jos cateva poze si track-ul turei!
Enjoy!🤗🤗🤗
Povestea Outdoor cu Tudor a inceput undeva in vara anului 1988 odata cu primele incursiuni in pesterile si muntii din Romania.
