Observatorul Astronomic "Victor Anestin" Bacau

18/10/2026

49 de ani de la descoperirea centaurului Chiron
Material realizat de muzeograf Maria Velea

Pe 18 octombrie 1977 astronomul american Charles Thomas Kowal descoperea Chiron cu ajutorul telescopului cu oglinda principală de 1,2 m de la Observatorul Astronomic Palomar din California. Chiron, un obiect ceresc din rocă și gheață ce are diametrul mediu situat în intervalul 180 – 220 km și orbitează între planetele Saturn și Uranus, a fost clasificat inițial drept asteroid, primind denumirea de „2060 Chiron”. Dar pe măsură ce a început să se apropie de periheliul orbitei sale (punctul cel mai apropiat de Soare al orbitei), Chiron a început să prezinte comportamentul tipic al unei comete (a dezvoltat o coamă în jurul său, pe măsură ce gheața de pe el a început să se topescă), el fiind clasificat ulterior și drept cometă și primind denumirea de „95P/Chiron”. Analizând natura hibridă asteroid/cometă a lui Chiron, astronomii au instituit o nouă clasă de corpuri cerești, centaurii, Chiron fiind primul corp ceresc care a fost desemnat drept centaur (în mitologie centaurul este o făptură hibridă jumătate om și jumătate cal). Astronomii definesc centaurii drept corpuri cerești ce orbitează între orbitele lui Jupiter și Neptun, ei prezentând atât caracteristicile unui asteroid cât și cele ale unei comete. Observațiile realizate ulterior asupra lui Chiron au dezvăluit în jurul acestuia un sistem de inele, măsurători succesive indicând faptul că structura acestora nu este stabilă, variind în timp atât numărul inelelor, cât și densitatea acestora.

https://www.astronomy.com/today-in-the-history-of-astronomy/oct-18-1977-the-enigma-of-chiron/
https://arxiv.org/html/2510.20693v1
https://skyandtelescope.org/astronomy-news/the-comet-asteroid-chiron-has-rings-and-theyre-changing/

14/10/2026

Evenimentul astronomic al lunii octombrie 2026 - Orionidele 2026

Orionidele 2026 – ploaia de meteori a cometei Halley

În fiecare toamnă, Pământul traversează regiunea de spațiu în care au rămas particule de praf și fragmente lăsate în urmă de celebra cometă 1P/Halley. Atunci când aceste particule pătrund cu viteză foarte mare în atmosfera terestră, apar Orionidele – una dintre cele mai cunoscute ploi de meteori ale anului. Orionidele 2025.
Numele curentului provine de la constelația Orion, deoarece meteorii par să pornească dintr-un punct al cerului – radiantul – situat în apropierea acestei constelații. Orion nu produce însă meteorii; este doar direcția din care aceștia par să vină atunci când sunt observați de pe Pământ.
În 2026, Orionidele sunt active aproximativ între 2 octombrie și 7 noiembrie, iar maximul este așteptat în noaptea de 21 spre 22 octombrie.
În această prezentare, puteți afla cm se formează Orionidele, de unde le vine numele și cm pot fi observate pe cer.

Material realizat de muzeograf Bogdan Mihăilă

Cer senin și observații reușite!

Orionidele 2026 – ploaia de meteori a cometei HalleyÎn fiecare to...

12/10/2026

Primele radiografii realizate în spațiul cosmic
Material realizat de muzeograf Maria Velea

Primele radiografii realizate în spațiul cosmic au fost făcute în cadrul misiunii spațiale comerciale Fram2 a firmei SpaceX. În cadrul acestei misiuni firma SpaceX a lansat cu ajutorul rachetei Falcon 9 nava Crew Dragon Resilience pe o orbită polară în jurul Pământului, nava având la bordul său un echipaj de 4 astronauți de naționalitate chineză, norvegiană, germană și australiană. Misiunea s-a desfășurat în perioada 31 martie – 4 aprilie 2025, aceasta fiind prima misiune spațială cu oameni la bord care a orbitat deasupra polilor Terrei, ea fiind astfel numită după celebra navă norvegiană Fram cu care s-a realizat în perioada 1910 – 1912 prima expediție la Polul Sud. Printre cele 22 de experimente științifice realizate de cei 4 astronauți în cadrul misiunii Fram2 s-a numărat și realizarea primelor radiografii făcute în spațiul cosmic, astronauții reușind să realizeze în condiții de microgravitație o serie de radiografii de calitate cu ajutorul unui aparat de radiologie digitală portabil. Având în vedere că microgravitația accelerează pierderea de masă osoasă, posibilitatea de a realiza radiografii în microgravitație reprezintă un pas important în dezvoltarea medicinii spațiale, în contextul în care numărul misiunilor spațiale cu oameni la bord este în creștere. În prezent 2 stații spațiale sunt locuite de echipaje de astronauți care se schimbă periodic (Stația Spațială Internațională și stația spațială chineză Tiangong), în anul 2028 NASA va trimite astronauți pe Lună, în 2030 agenția spațială chineză va trimite taikonauți pe Lună, iar în deceniul următor ambele agenții spațiale și-au propus să trimită misiuni cu oameni la bord către planeta Marte.

https://www.space.com/space-exploration/human-spaceflight/1st-ever-x-rays-in-space-offer-hope-for-possible-patients-headed-to-the-moon
https://www.universetoday.com/articles/first-diagnostic-x-rays-in-space-mark-new-era-for-astronaut-health
https://nss.org/spacexs-historic-fram2-mission-a-breakthrough-in-polar-orbit-flight/
https://f2.com/

10/10/2026

Să fi fost berea, cheia descoperirii lui Triton?
Material realizat de muzeograf Bogdan Mihăilă

Pe 10 octombrie 1846, William Lassell se uita prin telescopul lui de lângă Liverpool. Cu 17 zile înainte, Neptun fusese confirmat oficial. Lassell nu era astronom de meserie. Era berar. Avea bani din bere și o pasiune pentru privit cerul. Așa că și-a construit telescoape și a început să caute.
Avea un motiv să insiste: crezuse că vede un inel în jurul lui Neptun. Mai târziu a realizat că „inelul” era doar o distorsiune a telescopului său. Frustrant, dar norocos. În timp ce încerca să-și lămurească problema, a observat un punct care se mișca. Acela era Triton.
Partea interesantă? Nimeni nu știa pe atunci că Triton e un ciudat. Orbitează invers față de rotația lui Neptun. Adică planeta se învârte într-un sens, iar satelitul în celălalt. În Sistemul Solar, niciun alt satelit mare nu face asta. NASA spune că Triton a fost probabil un obiect din centura Kuiper, capturat de gravitația lui Neptun. Practic, Neptun a furat un pitic de gheață, cu o atmosferă subțire de azot. Și e rece, foarte rece, în jur de -235°C. NASA îl descrie ca unul dintre cele mai reci obiecte măsurate din Sistemul Solar. În 1989, Voyager 2 a zburat pe lângă el și a văzut gheizere de azot. Da, gheizere pe un corp la -235°C. Universul are simțul umorului.
Lassell i-a propus numele „Triton”, după fiul lui Poseidon, zeul grec al mării. Se potrivea cu Neptun. Nu i-a fost ultima reușită: în 1851 a descoperit Ariel și Umbriel, doi sateliți ai lui Uranus. Așa că pe 10 octombrie sărbătorim un satelit descoperit dintr-o eroare, de un berar cu telescop. Dacă nu era berea, cine știe când aflam.

Bibliografie și credit:
NASA Solar System Exploration (Triton),
Encyclopaedia Britannica (William Lassell),
Royal Museums Greenwich.

09/10/2026

Pe 9 octombrie 2026 s-a desfășurat proiectul educațional „Incursiune în spațiul cosmic” în cadrul Școlii Gimnaziale Cleja, jud. Bacău. Activitatea a fost coordonată de către muzeograf Velea Maria, din partea școlii participând cadrele didactice Irimia Vasilica Petronela și Doboș Monica.

07/10/2026

Soarele fotografiat de la Observatorul Astronomic Bacău (4545, 4548 și 4549)
Foto: Gabriel Rotaru
Data: 07.10.2026
Ora: 09:50
Filtru solar (cu factor de filtrare ND5)

06/10/2026

Draconids, ploaia de meteori care se preface că e modestă
Material realizat de muzeograf Bogdan Mihăilă

Între 6 și 10 octombrie, pe cer va fi o ploaie de meteori cu nume de dragon: „Draconids”. Sună epic. Realitatea? Cam 5 meteori pe oră. Adică mai puțin decât un trafic de Bacău la ora 5 dimineața. Dar să nu ne lăsăm păcăliți.
Draconidele sunt ca acei colegi liniștiți care într-o zi apar cu chitară și brusc, cântă la olimpiadă. În 1933 și 1946 au produs mii de meteori pe oră. În 2011, chiar cu lumina Lunii deranjând, s-au numărat peste 600 pe oră. Așa că nu știi niciodată. Anul acesta, vârful e în noaptea de 8 spre 9 octombrie. Luna e aproape nouă, doar vreo 3% iluminată, deci cerul e negru ca o cafea, dar fără lapte. Perfect pentru observat.
Radiantul e în constelația Draco, sus pe cerul nordic seara. Nu trebuie să te uiți fix acolo; meteoriții apar peste tot. De unde vin? De la cometa 21P/Giacobini-Zinner. Cometa lasă în urmă praf și gheață. Pământul trece prin acel nor, iar fragmentele se aprind în atmosferă. Simplu, frumos, puțin periculos, dar nu pentru noi.
De ce se numesc Draconide? Pentru că par să vină din contelația Draco. Numele științific e Giacobinide, dar sună mai bine cu dragon. International Meteor Organization notează că ploaia e activă între 6 și 10 octombrie, cu rate variabile. NASA Meteor Watch avertizează că nu e o ploaie spectaculoasă în fiecare an, dar poate surprinde. Cei mai mulți meteori sunt slabi, dar uneori lasă urme persistente.
Sfat practic: ia o pătură, un ceai, și nu sta cu telefonul. Ochii au nevoie de 20 de minute să se obișnuiască cu întunericul. Dacă stai în oraș, caută un loc cu cer întunecat. Dacă vezi unul, e frumos. Dacă vezi zece, ești norocos. Dacă vezi o sută, sună la NASA. Sau trimite-ne o poză.

Bibliografie și surse:
https://therecord.media/international-meteor-organization-cyberattack - International Meteor Organization
https://meteorshowers.seti.org/ NASA Meteor Watch,
https://earthsky.org/astronomy-essentials/everything-you-need-to-know-draconid-meteor-shower/
https://astronomia.ign.es/en/web/guest/draconidas
https://starwalk.space/en/news/draconid-meteor-shower

01/10/2026

CALENDARUL ASTRONOMIC AL LUNII OCTOMBRIE 2026
Material realizat de muzeograf Bogdan Mihăilă

1 octombrie 20:39 - Luna în conjuncție cu M45 (Pleiadele).
1 octombrie 23:41 - Luna la perigeu (Luna va ajunge la cel mai apropiat punct de-a lungul orbitei sale - 369.338 km și va părea puțin mai mare decât alteori).
3 octombrie 16:25 - Luna în faza de Ultimul Pătrar.
4 octombrie 14:52 - Saturn la opoziție.
5 octombrie 08:30 - Luna în conjuncție cu Marte.
5 octombrie 14:06 - Luna în conjuncție cu M44 (Roiul Praesepe / Iesle).
6 octombrie 13:18 - Luna în conjuncție cu Jupiter.
7 octombrie 05:57 - Luna în conjuncție cu Regulus.
7 octombrie 06:59 - Mercur în conjuncție cu Venus.
10 octombrie 18:50 - Luna în faza de Lună Nouă.
10 octombrie 18:55 - Marte în conjuncție cu M44.
12 octombrie 05:30 - Luna în conjuncție cu Venus.
12 octombrie 12:59 - Mercur la cea mai mare elongație estică.
12 octombrie 23:08 - Luna în conjuncție cu Mercur.
14 octombrie 23:25 - Luna în conjuncție cu Antares.
17 octombrie 01:56 - Luna la apogeu (Luna va ajunge la cel mai îndepărtat punct de-a lungul orbitei sale – 404.564 km).
18 octombrie 19:13 - Luna în faza de Primul Pătrar.
21 octombrie 21:16 - Vârful ploii de meteori „Orionide”.
24 octombrie 06:29 - Venus la conjuncția inferioară.
26 octombrie 06:12 - Luna în faza de Lună Plină.
28 octombrie 03:11 - Luna în conjuncție cu M45 (Pleiadele).
28 octombrie 20:01 - Luna la perigeu (Luna va ajunge la cel mai apropiat punct de-a lungul orbitei sale – 364.411 km).
31 octombrie 18:34 - Luna în conjuncție cu M44 (Roiul Praesepe / Iesle).

Planetele pe cer în octombrie 2026
În luna octombrie a anului 2026, planetele își fac apariția pe cer la diferite ore, după cm urmează:
Mercur se află pe cerul de seară și se îndreaptă spre cea mai mare elongație estică, pe care o va atinge pe 12 octombrie. În seara de 1 octombrie, din Bacău, condițiile de observare sunt însă dificile. La apusul Soarelui, la ora 18:52, planeta se află la numai aproximativ 5° deasupra orizontului vestic și apune în jurul orei 19:29. Până când cerul se întunecă suficient, Mercur ajunge deja foarte aproape de orizont, astfel încât observarea sa necesită un orizont vestic perfect liber și condiții atmosferice foarte bune. Planeta se află în constelația Fecioara.
Venus se află tot pe cerul de seară, apropiindu-se treptat de conjuncția solară inferioară din 24 octombrie. Din Bacău, la apusul Soarelui, planeta se găsește la numai aproximativ 2,5° deasupra orizontului vestic și apune în jurul orei 19:13, la doar aproximativ 20 de minute după Soare. În ciuda strălucirii sale foarte mari, Venus este practic pierdută în lumina amurgului și este extrem de dificil de observat. Planeta se află în constelația Fecioara.
Marte este vizibil pe cerul de dimineață. Răsare în jurul orei 01:11, iar după aproximativ 02:20 depășește altitudinea de 10° deasupra orizontului estic. La începutul zorilor astronomici, în jurul orei 05:29, planeta se află deja la aproximativ 42°, iar la începutul amurgului civil, în jurul orei 06:40, ajunge la aproximativ 53°. Lumina dimineții îi limitează observarea. Marte se află în constelația Racul.
Jupiter este observabil în a doua parte a nopții și dimineața. Răsare în jurul orei 02:50 și depășește altitudinea de 10° în jurul orei 03:54. La începutul zorilor astronomici, în jurul orei 05:29, se află la aproximativ 26° deasupra orizontului estic, iar spre ora 06:40 ajunge la aproximativ 38°. Datorită strălucirii sale, rămâne ușor de remarcat până când cerul devine puternic luminat. Jupiter se află în constelația Leul.
Saturn, aflat foarte aproape de opoziția din 4 octombrie, oferă condiții excelente de observare. Răsare în jurul orei 19:05 și depășește altitudinea de 10° în jurul orei 20:06, când cerul devine suficient de întunecat pentru observații bune. Planeta atinge altitudinea maximă de aproximativ 45–46° deasupra orizontului sudic, în jurul orei 01:20, și rămâne bine observabilă până spre dimineață. Coboară sub 10° în jurul orei 06:29 și apune după răsăritul Soarelui, în jurul orei 07:31. Saturn se află în constelația Balena (Cetus).
Uranus răsare în jurul orei 21:05 și depășește altitudinea de 10° în jurul orei 22:13. Urcă treptat pe parcursul nopții și atinge altitudinea maximă de aproximativ 64–65° deasupra orizontului sudic, în jurul orei 04:48. La apariția zorilor se află încă foarte sus pe cer, pierzându-se din vedere doar din cauza luminii crescânde a zilei. Uranus este localizat în constelația Taurul.
Neptun, trecut recent prin opoziție, este foarte bine plasat pentru observații. Răsare în jurul orei 18:40, cu puțin înainte de apusul Soarelui, și depășește altitudinea de 10° în jurul orei 19:42. Atinge altitudinea maximă de aproximativ 43° deasupra orizontului sudic, în jurul orei 00:46, apoi coboară treptat spre vest. Trece sub altitudinea de 10° în jurul orei 05:46 și apune în jurul orei 06:48. Neptun se află în constelația Peștii.
Uranus și Neptun necesită instrumente astronomice pentru o identificare sigură, în special de pe un cer urban.
Informațiile sunt raportate la data de 1 octombrie 2026, ora locală și locația Bacău.

Bibliografie și credit:

https://astropixels.com/moon/phases/moon-212.html
NASA - SKYCAL - Sky Events Calendar
https://www.ap-i.net/skychart//en/start
http://astrometria.ro/suncalendar/

29/09/2026

SĂPTĂMÂNA MONDIALĂ A SPAȚIULUI COSMIC
la Observatorul Astronomic „Victor Anestin”
4 - 10 octombrie 2026

În fiecare an la nivel mondial, în perioada 4 - 10 octombrie, se sărbătorește „Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic”. Tema ediției de anul acesta este „Revoluția rachetelor spațiale”, temă care se concentrează pe transformarea rapidă a domeniului lansărilor spațiale. Limitat anterior la un număr restrâns de programe guvernamentale, accesul la spațiu se extinde acum prin intermediul furnizorilor comerciali de servicii de lansare, al rachetelor reutilizabile, al echipelor universitare, al startup-urilor și al noilor actori naționali din sectorul spațial. Această schimbare transformă radical cine poate ajunge în spațiu, frecvența lansărilor și scopurile în care este utilizat spațiul cosmic.
În anul 1999, Adunarea Generală a ONU a hotărât, ca acest eveniment să aibă loc în fiecare an între 4 - 10 octombrie, sărbătorind astfel lansarea, pe 4 octombrie 1957 a primului satelit artificial al Terrei, Sputnik 1, care a deschis calea explorării spaţiului cosmic dar şi semnarea, la 10 octombrie 1967, a tratatului asupra principiilor care guvernează activităţile statelor în explorarea paşnică a spaţiului cosmic.
Cu acest prilej, în perioada 4 - 10 octombrie, se va putea evidenția modul în care evoluează capacitățile de lansare și ce înseamnă acest lucru pentru știință, educație, industrie și societate. Se pot desfășura activități care vor aborda sistemele de lansare reutilizabile, vehiculele de lansare de mici dimensiuni, infrastructura de lansare, siguranța, reglementările și rolul tot mai important al firmelor private sau guvernamentale în atingerea orbitei Pământului. De asemenea, activitățile pot include prelegeri, provocări de proiectare, proiecte ale elevilor și studenților, simulări, retrospective istorice sau discuții despre viitorul lansărilor, tehnice sau introductive, de amploare sau restrânse, formale sau creative.
Pentru a afla mai multe informații despre evenimentele organizate la nivel mondial puteţi accesa link-ul: https://www.worldspaceweek.org/, o platformă comună pentru ingineri, cadre didactice, studenți, factori de decizie și pasionați de domeniul spațial, facilitând schimbul de idei privind tehnologiile de lansare și accesul în spațiu.
Cu această ocazie, Observatorul Astronomic „Victor Anestin” din cadrul Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, organizează pentru vizitatori, în prima sală de expoziție, proiecții de filme documentare tematice.
Vizitatorii noştri vor putea viziona următoarele filme documentare intitulate: Spațiul sălbatic, Telescopul Spațial James Webb – călătorie prin cosmos, Stația Spațială Internațională, Apollo 11 și Telescopul Spațial Hubble.
Accesul în expozițiile noastre este gratuit!
Persoane de contact: Muzeografii Observatorului Astronomic „Victor Anestin” Bacău
Tel. 0234/513724

Vă așteptăm cu drag!

Manager,
dr. Gabriela Gurău

27/09/2026

La mulți ani, Dumitru-Dorin Prunariu!
Material realizat de muzeograf Maria Velea

Pe 27 septembrie 2026 se împlinesc 74 de ani de la nașterea lui Dumitru-Dorin Prunariu, primul și singurul astronaut român. Născut pe 27 septembrie 1952 în Brașov, România, Dumitru Dorin Prunariu a absolvit în 1971 Liceul de Matematică – Fizică din Brașov și în 1976 Universitatea Politehnica din București cu specializarea Inginerie Aerospațială. În 1978 el a fost selectat pentru a participa la antrenamentele pentru zboruri spațiale din cadrul programului Intercosmos. Întrucât a obținut cele mai bune rezultate pe parcursul celor 3 ani de pregătire, a fost selectat pentru a zbura în spațiu împreună cu cosmonautul rus Leonid Popov. Astfel că pe 14 mai 1981 Prunariu și Popov au zburat în spațiu la bordul navei Soyuz 40 pentru a se conecta cu stația spațială Salyut 6, România devenind astfel al 11-lea stat care a trimis un om în spațiul cosmic, Dumitru Prunariu fiind al 103-lea om care a zburat în spațiu. Echipajul a petrecut 8 zile în spațiul cosmic realizând experimente științifice din domeniul biologiei, medicinii și fizicii.
Ca recunoaștere a realizărilor sale, Uniunea Astronomică Internațională a anunțat în aprilie 2017 că un asteroid a primit numele său: asteroidul „10707 Prunariu”.

https://en.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Prunariu
https://rosa.ro/doi-asteroizi-din-sistemul-solar-au-primit-nume-romanesti-10466-marius-ioan-si-10707-prunariu-3/