01/12/2025
Despre apartenență, în Ziua Națională
În fiecare 1 Decembrie, când sărbătorim Ziua Națională a României, ne regăsim în fața unei reflecții mai profunde decât fastul ceremoniilor oficiale: ce înseamnă, de fapt, să fii român?
Cu bine și cu mai puțin bine – așa ne-am construit istoria. Am traversat secole de dominații și influențe străine, comunism, tranziții dureroase, corupție endemică. Am emigrat în valuri succesive, căutând în alte părți ale lumii ceea ce țara noastră nu ne-a putut oferi: stabilitate economică, sistem de sănătate funcțional, drumuri decente, justiție adevărată. Când ne comparăm cu alte țări – cu Franța, Germania sau țările nordice – diferențele ne lovesc în plin. Instituțiile lor funcționează, sistemele lor sunt predictibile, viitorul pare mai sigur.
Și totuși.
Totuși, nu ne naștem întâmplător unde ne naștem. E un clișeu care devine adevăr de fiecare dată când, undeva departe de casă, auzim limba română vorbită pe stradă și simțim o căldură inexplicabilă. E adevăr când, după ani în Occident, tânjim după gustul autentic al unei sarmale sau după mirosul cozonacului din casa părintească.
Sângele apă nu face – și asta nu e despre superioritate etnică sau naționalism orb. E despre rădăcini. E despre faptul că limba în care ai învățat să numești lumea rămâne limba în care gândești sentimentele profunde. E despre tradițiile care ți-au modelat calendarul copilăriei: Crăciunul cu colindători, Paștele cu ouă roșii, zilele de pomană ale bunicilor. Aceste ritualuri ne leagă de generații întregi înainte de noi.
Familia te învață ce înseamnă să fii român – nu prin lecții de istorie, ci prin povești spuse la masă, prin amintiri transmise din gură în gură, prin valori nerostite dar trăite: ospitalitatea exagerată, tendința de a-ți ajuta vecinul, umorul ca mecanism de supraviețuire, melancolia ascunsă în folclor. Chiar și atunci când criticăm aceste trăsături, ele ne definesc.
Apartenența la România nu înseamnă să ignori problemele țării sau să cazi în capcana "noi suntem cei mai buni". Înseamnă să accepți că, dincolo de politică și economie, dincolo de statistici și clasamente internaționale, există ceva mai vechi și mai persistent: o cultură, o limbă frumoasă și complexă, o istorie care – oricât de dificilă – e a noastră. Înseamnă să înțelegi că poți critica România tocmai pentru că îți pasă, nu în ciuda faptului că îți pasă.
În această zi de 1 Decembrie, nu sărbătorim perfecțiunea, ci apartenența. Sărbătorim faptul că, cu toate greșelile și neajunsurile, cu toată diaspora răspândită pe glob, continuăm să fim legați printr-un fir invizibil de acest colț de lume. Pentru că, la urma urmei, identitatea nu e despre unde ai vrea să te fi născut – e despre asumarea locului unde chiar te-ai născut, cu tot ce înseamnă el.
Și asta ne face români.
