14/09/2026
⚜️Ziua a doua a pelerinajului nostru din Dobrogea și Delta Dunării, ne-a purtat prin locuri în care istoria nu este doar scrisă în cărți, ci este mărturisită prin sfinte locașuri, prin moaște și prin jertfa celor care au ales să rămână statornici în credință.
Am pornit dis-de-dimineață cu rugăciune, pentru că fiecare zi de pelerinaj este, înainte de toate, un dar. Un dar de a ne desprinde puțin de grijile lumii și de a ne apropia de Dumnezeu.
⛪ Mănăstirea Celic Dere – primul popas al zilei
Prima oprire a fost la Mănăstirea Celic Dere, una dintre vechile vetre monahale ale Dobrogei, așezată într-un loc de o frumusețe aparte, între dealuri și văi.
Stați că numele locului însuși poartă o poveste: „Celic Dere”, din limba turcă, înseamnă „Valea de Oțel”. Și poate că nu întâmplător o vatră de rugăciune a fost așezată aici, într-un ținut care a cunoscut de-a lungul veacurilor atâtea neamuri, atâtea încercări și atâtea schimbări.
În biserică ne-am închinat și am cerut Maicii Domnului să ne fie călăuză în drumul nostru.
Aici se păstrează și icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, înaintea căreia generații de credincioși au venit cu nădejde, cu dureri și cu rugăciuni.
🕊️ Niculițel – locul în care pământul a păstrat mărturia mucenicilor
Am continuat apoi spre bazilica paleocreștină de la Niculițel.
În anul 1971, în urma unor ploi puternice, a fost descoperită cripta unei bazilici paleocreștine, în care se aflau moaștele a patru mucenici: Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos.
Au trăit în veacul al IV-lea, într-o perioadă în care mărturisirea lui Hristos putea însemna suferință și moarte.
Patru oameni care au rămas credincioși până la capăt.
Patru nume pe care pământul Dobrogei le-a păstrat aproape șaptesprezece veacuri.
Când pășești într-un asemenea loc, nu mai privești doar niște vestigii arheologice. Te gândești la cuvintele Mântuitorului: „Fiți credincioși până la moarte și vă voi da cununa vieții.”
🌿 Mănăstirea Saon
Drumul nostru a continuat către Mănăstirea Saon, așezată într-un peisaj în care frumusețea creației lui Dumnezeu se întâlnește cu liniștea mănăstirii.
Am intrat în biserică, ne-am rugat și am lăsat pentru câteva clipe toate grijile noastre înaintea lui Dumnezeu.
☦️ Mănăstirea Cocoș – înaintea mărturiei mucenicilor
Apoi am ajuns la Mănăstirea Cocoș, una dintre cele mai importante vetre monahale ale Dobrogei.
Și iată cm Dumnezeu a rânduit ca, în aceeași zi, să descoperim locul în care au fost găsite moaștele Sfinților Mucenici de la Niculițel și apoi să ajungem înaintea sfintelor lor moaște, păstrate aici spre cinstire.
🌙 Mănăstirea Vladimirești – încheierea zilei în rugăciune
Spre seară, pașii noștri ne-au purtat la Mănăstirea Vladimirești, unde am încheiat această zi binecuvântată.
Aici ne-am amintit și de chipul maicii starețe Veronica Gurău, cea care a pus început acestei vetre monahale și a trecut prin multe încercări pentru a păstra vie această comunitate.
Stați că poate tocmai acesta este rostul unui pelerinaj…
Să vezi că, indiferent de veac, de vremuri și de încercări, Dumnezeu își ridică oameni care Îl caută cu toată inima.
✒️ Grupul este însoțit de părintele Valeriu.
