Botoșăneni de pretutindeni

01/07/2026

Astăzi, 1 iulie, Botoșaniul și întreaga Românie își înclină fruntea în fața unui gigant. Academicianul prof. dr. Leon Dănăilă, mândria orășelului Darabani și a întregii țări, împlinește o vârstă venerabilă: 93 de ani de viață și decenii întregi dedicate salvării oamenilor.

Despre el, lumea nu vorbește doar „de bine”, ci cu o reverență aproape sacră. Și are toate motivele.

Este inclus în topul celor 500 de genii ale secolului 21, stând la loc de cinste alături de nume precum Albert Einstein.

A redus rata mortalității în operațiile pe creier de la un înfricoșător 50-60% la doar 3-4%.

A revoluționat medicina românească. A introdus microscopul operator și a realizat primele intervenții pe creier cu laser din țară.

Dincolo de cele peste 40.000 de operații, adevărata sa mărime stă în modestie. Și-a vândut apartamentul pentru a-și publica cărțile de specialitate și a operat mereu gratis în spitalele de stat, considerând pacienții familia lui.

La mulți ani cu sănătate!🙌

03/03/2026

La mijlocul secolului al XIX-lea, Botoșani era un oraș prosper, cu o elită formată din boieri și negustori care își doreau acces la arta dramatică europeană — nu ca simplu divertisment, ci ca semn de civilizație. Dorința era atât de serioasă încât, la 10 mai 1858, 70 de boieri și negustori botoșăneni au adresat o petiție Ministerului de Interne pentru „înființarea și statornicirea unui teatru la Botoșani”. Nu era un gest obișnuit pentru un oraș de provincie și spune multe despre ambiția culturală a locului.

În jurul anului 1860, această inițiativă avea să ducă la amenajarea primei săli de teatru din oraș, cunoscută sub numele de Teatrul „Petrache Cristea”, după proprietarul clădirii. Pentru epoca sa, sala era modernă, realizată după model occidental: scenă propriu-zisă, două rânduri de loji, parter, galerie și orchestră. Nu era un teatru luxos după standardele de azi, dar pentru Botoșaniul anilor 1860 era mai mult decât suficient.

Confortul rămânea însă adaptat vremii: pereții lojilor erau din scândură vopsită, fără capitonaj, iar nu de puține ori spectatorii își aduceau scaunele de acasă. Iluminatul era asigurat de un candelabru monumental, cu aproape două sute de lumânări de parafină, coborât până la podea pentru a putea fi aprins. Existau și reguli stricte de etichetă; locurile din stal, amenajate sub forma unor lavițe, erau rezervate exclusiv bărbaților.

Odată cu această sală, Botoșaniul a devenit o escală importantă pentru trupele de teatru românești și străine care circulau între Iași, București și Constantinopol. Pe scena Teatrului „Petrache Cristea” au jucat companii cunoscute ale vremii, precum cele conduse de Mihail Pascaly, iar publicul botoșănean nu era deloc unul ușor de impresionat.

Cea mai importantă legătură rămâne însă cea cu Mihai Eminescu. În 1864, la doar 14 ani, tânărul poet a fost angajat ca sufleur și copist de roluri pentru trupa Vlădicescu–Tardini, care juca pe scena de la Petrache Cristea. A fost prima sa apropiere directă de lumea teatrului — experiență care, probabil, nu a fost deloc întâmplătoare în formarea sa.

Pe aceeași scenă a susținut un recital, în 1865, celebra soprană Adelina Patti, un eveniment remarcabil pentru un oraș moldovenesc al epocii.

După aproximativ 25 de ani de funcționare, în jurul anului 1885, clădirea s-a degradat și nu a mai putut găzdui spectacole în condiții de siguranță. Reprezentațiile s-au mutat în Sala Meseriașilor, iar teatrul a intrat, treptat, în istorie. Clădirea nu a supraviețuit, dar nevoia de teatru a rămas. Această continuitate avea să ducă, între 1912 și 1914, la construirea actualului Teatrul Mihai Eminescu, care poartă numele poetului ce fusese cândva sufleur pe o scenă mult mai modestă.

Teatrul „Petrache Cristea” nu a fost o întâmplare culturală, ci un semn clar că Botoșaniul intrase, fără complexe, în circuitul cultural al vremii.

01/03/2026

E bine de știut .... Gara Burdujeni aparține Botoșaniului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, nu Bucovinei istorice.

▪ Gara Burdujeni a fost construită între 1892 și 1902 în satul Burdujeni, județul Botoșani, localitate de frontieră a Regatului României cu Austro-Ungaria. Gara este situată pe Strada Nicolae Iorga nr. 7 și nu are legătură administrativă sau teritorială cu Bucovina austro-ungară.

▪ Deși este frecvent revendicată simbolic drept „operă a Imperiului Austro-Ungar”, Gara Burdujeni a fost construită pe teritoriul județului Botoșani, din inițiativa și cu finanțarea Guvernului Regatului României.

▪ Lucrările au început în 1892, pe un teren din moșia Burdujeni, aflat în lunca râului Suceava. Zona, puternic mlăștinoasă, a necesitat ample lucrări de desecare: folosirea pompelor, drenuri subterane dirijate spre râu, umpluturi masive cu pământ și prundiș. Pentru stabilitatea fundației au fost așezate, una lângă alta, grinzi masive de stejar, de dimensiunea unor trunchiuri de copac.

▪ Execuția a fost realizată de societatea italiană Celesti – Ceretti e Tanfani din Milano, după un proiect similar cu cel al gării din Fribourg. Clădirea principală, etajul superior și cele două pavilioane laterale au fost finalizate în 1898, însă copertina peronului principal și instalațiile auxiliare au fost încheiate abia în 1902.

▪ În apropierea gării a fost construit un important depou de locomotive, unul dintre cele mai mari din Moldova. Totodată, s-au ridicat locuințe pentru personalul feroviar. Până în 1918, în incinta gării au funcționat un oficiu vamal și unul poștal, reflectând statutul său de punct de frontieră.

29/01/2026

🇷🇴 Amintiri din altă viață: FC Botoșani
Cine recunoaște și anul?

📷 Botosăneanul

23/01/2026

Salutari din Botosani Moara de aburi cu imprejurimi Editura Librariei ”Eminescu” Botosani Circulata in 1917. (col. ACD) Societatea morilor cu aburi, cu sediul central pe Calea Nationala, este legata de numele familiei Abramovici din Botosani. ”Societatea a fost fondata in 1855 de industriasii evrei Gavriel Abramovici si Sara Freifeld, fiind a doua companie de mori cu aburi din Romania, d**a moara lui Asan din Bucuresti, intemeiata in 1853. Se spunea ca moara din Botosani macina peste 12 vagoane cu cereale in 24 de ore. D**a aproape 10 ani de exporturi de produse de panificatie, in special faina de cea mai buna calitate in Imperiul Austro – Ungar, Prusia si Franta, societatea botosaneana a fost chemata la Expozitia din Paris, reprezentand Regatul Romaniei. In acest context, la sfarsitul secolului al XIX-lea, in anul 1889, Regatul Romaniei, obtinea prin intermediul acestei companii industriale botosanene, marea medalie de aur la expozitia de tehnica si industrie din Paris, ”pentru excelenta in productie industriala”. Propriu – zis era cea mai importanta distinctie pe care o putea primi in acel an, orice companie industriala din Europa. Asadar, marile companii industriale din Germania si Anglia au fost surclasate de o companie de mori cu aburi din municipiul Botosani. Ar mai fi de notat faptul ca marea medalie de aur a Expozitiei din Paris, expozitie la care participau chiar si companii americane, pe langa cele din Europa, se acorda d**a criterii foarte stricte. ”Erau o multitudine de criterii. Se urmarea in primul rand eficienta industriala, modul in care reuseau sa isi trateze angajatii, ingeniozitatea organizarii dar si modul in care se obtinea productia. Pentru un asemena premiu trebuia ca acea companie sa se apropie de perfectiune”, spunea istoricul Ionel Bejenariu. La Expozitia Universala din anul 1900, societatea a fost apreciata cu ”Marele premiu”.” (Mircea Munteanu, Botosaniul asa cm a fost, o istorie altfel (1850-1945), pag. 78-79)

14/12/2025