https://www.facebook.com/168817440379276/

România pitorească - Promovează regiunea în care trăiești, Braila (2026)

16/06/2024

Preț de câteva ore, vasul de croazieră Viktoria a poposit în Brăila. Suntem cumva ”capăt de linie”, deoarece conform cu itinerarul, vasul se întoarce pe același traseu, dar cu staționări în alte porturi. Până aici, totul frumos. Noi-gazde, turiștii-musafiri. Dezamagirea prinde contur când privesc în jurul meu, în portul în care a ancorat și vasul de croazieră plin de turiști. Pornind de la ”valurile Dunării” de pe caldarâm și până la cojile de semințe sau alte gunoaie aruncate peste tot, oare ce impresie creează Brăila pentru vizitatori? Greu de înțeles acele persoane care nu dau doi bani pe mediul în care trăiesc (probabil e la fel de plin de gunoaie și în casa lor), și, poate mai greu de priceput, unde ne sunt angajații publici care au în sarcina lor curățenia orașului???
În aproximativ jumătate de oră, vor pleca acești turiști.
https://www.cruisemapper.com/ships/MS-Viktoria-1574
Oare mai vedem alții????

06/06/2023

👀🥰

11/02/2023

Centrul Istoric al Brăilei, văzut de la ultimul etaj al hotelului Traian.

07/08/2022

Brăila, (cândva) un mare port la Dunăre

07/01/2021

Centrul Istoric al Brăilei - ianuarie 2021

22/09/2019

Bricul Mircea la Brăila, după aproximativ 80 de ani 🙂

26/08/2019

Seară de august la Brăila 🥰

27/02/2018

Hariclea Darclée, personalitate marcantă a muzicii românești, s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman. Așa cm scria N. Carandino în cartea "Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste", la nașterea ei, s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto. “Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei.
Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune, pentru vocea ei, Tosca, Pietro Mascagni, Iris, iar Alfredo Catalani, La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.
La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Cidul de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol I i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”.[necesită citare]
Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. Tradiția muzicală a rămas în familie, fiul său, Ion Hartulary-Darclée, devenind dirijor și compozitor. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece românești: Cântecul fluierașului de George Stephanescu și Vai mândruță dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată, dar la care păstra intacte calitățile naturale și tehnice ale minunatei sale voci. Artista a înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, La Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini; matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano; până în prezent, nu s-au identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul 1903.
La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină, iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei; a fost înmormântată în Cimitirul Bellu.
La aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleei Darclée, în 1995, orașul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997 și de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.

27/02/2018

Din seria personalităţilor marcante se distinge şi Mina Minovici (n. 30 aprilie 1858, Braila – d. 25 aprilie 1933, Bucuresti), medic legist şi farmacist. Este faimos pentru studiile aprofundate despre alacaloizii cadaverici, putrefacţie, simularea bolilor mintale şi antropologie medico-legală. Este fondatorul şcolii române de medicină judiciară şi a fost directorul primului Institut de Medicină Legală din România, construit în 1892. Fondator al sistemului medico-legal modern, a fost una dintre cele mai proeminente personalităţi din acest domeniu din Europa timpurilor sale.
Mina Minovici s-a nascut în familia Minovicilor, o familie de vlahi macedonieni (aromâni) originari din oraşelul Tetovo din Macedonia sârbească. Studiile primare şi gimnaziul le-a urmat în Brăila. Din cauza situaţiei materiale defavorabile a familiei, Minovici a fost nevoit să-şi întrerupă gimnaziul şi să se înscrie la Şcoala superioară de Farmacie a lui Carol Davila, unde a urmat trei ani de practică farmaceutică ca bursier, apoi un stagiu de doi ani de practică la farmacia Petuzalis din Brăila. În 1878 a obţinut certificatul de asistent în farmacie, care îi dădea dreptul să urmeze cursurile academice de doi ani pentru a obţine licenţa în farmacie.
Anul urmator, Mina Minovici este numit de Davila preparator al cursului de chimie, iar în iunie a obţinut prin concurs postul de farmacist extern al Eforiei Spitalelor Civile, „fiind clasificat al şaptelea”. Până în 1885, urmează cursurile Facultăţii de Medicină, lucrând în acelaşi timp şi ca diurnist auxiliar în laboratorul Şcolii Nationale de Medicină şi Farmacie. Timp de trei ani se specializează în toxicologie şi medicină legală la Paris. În 1892, s-a întors în ţară şi a inaugurat un institut medico-legal care îi poartă şi în zilele noastre numele.
La numai un an d**a pensionare, in ziua de 25 aprilie 1933, Mina Minovici a incetat din viata, la varsta de 75 de ani.

27/02/2018

Brăila a dat lumii personalităţi ca actriţa Maria Filotti, soprana Hariclea Darclee, scriitorul Panait Istrati. Ana Aslan şi Mina Minovici s-au născut tot aici, ca şi Nedelcu Chercea. Acesta din urma nu este la fel de cunoscut în lume, însă pentru oraşul dunărean e un adevărat simbol. Acesta a fost un filantrop care şi-a trăit viaţa, împreună cu soţia Ana, după deviza „Nimic pentru noi, totul pentru Patrie”. Din averea lor considerabilă au clădit şcoli, dispensare şi biserici pe care le-au lăsat moştenire comunităţii. Pe vremea acestor oameni, Brăila era etalon de civilizaţie în Europa. Jazzman-ul Johnny Răducanu, şi el fiu al acestui oraş. Una dintre personalităţile reprezentative pentru oraşul Brăila, Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila. Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. Pe vremea aceea nu exista la Brăila un liceu de stat pentru fete, așa că, după absolvirea cursului primar, în anul 1895, a fost înscrisă ca internă la o instituție particulară, "Școala secundară de fete", condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali. Examenul de bacalaureat l-a susținut la Liceul I.C. Massim, secția clasică, încheind cu o "dizertație" cu tema "Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir". Președintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al Teatrului Național București în acea perioada. Sihleanu este cel care descoperă calitățile artistice înnascute ale Mariei Filotti. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică. La Conservator a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care îi va spune ce bucurii îi poate dărui scena și care-l va convinge pe tatăl viitoarei artiste, cu ocazia unui turneu a teatrului din Craiova în drum spre Teatrul Național din Iași, să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru. Din clipa aceea teatrul a prins-o în mrejele ei, după mărturiile artistei.
A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. A jucat alături de marii înaintași ca, Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu. A avut parteneri admirabili Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Rolurile au fost multe și variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, "din când în când ... câte un om adevărat".
Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București.
Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București.
Teatrul din Braila poarta numele Mariei Filotti din 1969.
Maria Filotti este mama scriitorului și producătorului Ion Filotti Cantacuzino și bunica actorului Șerban Cantacuzino.

30/01/2018

Sărbătorile de iarnă sunt prilej de bucurie în orice colţ de lume. La Brăila, tradiţiile încep odată cu Ziua Sfântului Andrei şi se termină de Bobotează. Rând pe rând sunt serbate: Sf. Nicolae, Ignatul, Crăciunul, Sf. Ştefan, Anul Nou, Sf. Vasile şi Boboteaza.
Cea mai îndrăgită dintre aceste sărbători este Crăciunul. În ajunul acesteia, copiii merg cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti nașterea lui Iisus, și sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și bani. Se spune că este importantă participarea la colindat pentru ca lucrurile să meargă bine tot anul. De asemenea, se spune că primirea colindătorilor asigură gazdelor un an bogat, fără probleme de sănătate. De precizat că în unele sate, cetele de tineri colindători merg călare pe cei mai frumoşi amăsari împodobiţi cu moţorei şi fâşii de ţesături colorate. Colindatul se face la ore foarte matinale, înainte cu mult de ivirea zorilor.
Multe obiceiuri practicate în ziua de Crăciun sunt legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează următorul obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în fața colindătorilor boabe de grâu și de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânța pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. Apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului este un nou prilej pentru gospodinele din unele zone ale judeţului de a-şi împodobi casele, de a agăţa de grindă sau de streaşină crenguţe de busuioc, vâsc, levănţică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă.
Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun este prilej de reuniune a familiei în seara de Ajun de Crăciun. Momentul e prilej de cântat colinde tradiţionale, precum: “Astazi s-a născut Cristos!”, “Florile dalbe” şi altele asemenea.
În ceea ce privește obiceiurile culinare, creștinii obișnuiesc să țină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun. În ajun postul este mai aspru, iar în dimineața de Crăciun, credincioșii participă la Liturghie, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu. Postul se încheie în dimineața de Crăciun, chiar după Liturghie.
Boboteaza se sărbătoreşte pe 6 ianuarie şi reprezintă una dintre cele mai importante zile pentru credincioşii brăileni. Aceasta sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe se sfinţeşte aghiasma cea mare.
Boboteaza este și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele răului. La Brâila, manifestările sunt destul de numeroase, printre acestea fiind renumită cea în care, după slujba de sfinţire, este aruncată în apă o cruce cu scopul de a fi recuperată de unul dintre curajoşii ce se încumetă a se arunca în apele reci ale Dunării. Se spune că sănătatea va fi de partea celui care a prins crucea, pentru tot timpul anului.
Se mai spune şi că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici, cm ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp cu rol de curățire și de îndepărtare a răului.
Brăila îşi aşteaptă turiştii să descopere şi alte tradiţii şi obiceiuri locale.

15/01/2018

BRĂILA, oraşul port la Dunăre

Brăila este unul din judeţele regiunii de sud-est a României, poziţionat la nord-estul Câmpiei Române, pe cursul inferior al Dunării, fapt ce a favorizat de-a lungul timpului o dezvoltare importantă a oraşului.
„Atestată documentar la 20 ianuarie 1368 şi situată într-un cadru natural generos, Brăila, a devenit cunoscută, în scurtă vreme, ca un important centru comercial, loc de întâlnire a produselor transportate de corăbiile venite din porturile aflate pe coastele Mării Negre şi Mediteranei cu produsele occidentale desfăcute aici, îndeosebi, de negustorii braşoveni" . Specializată în exportul cerealelor şi speculând favorabil construirea reţelei de căi ferate, Brăila a reuşit într-un timp foarte scurt să acapareze piaţa comercială, în defavoarea portul vecin, Galaţi.
Însemnătatea Brăilei este recunoscută şi de către alte popoare datorită poziţiei strategice, la zona de graniţă dintre două ţări româneşti, otomanii întrezărind posibilitatea creării unei punţi de legătură cu Dobrogea. De aceea, în scurt timp este cucerită de către aceştia şi ridicate zidurile cetăţii Brăilei, fapt atestat prin scrierile acelor vremuri, oraşul devenind raia turcească de la 1554 şi până la sfârşitul razboiului ruso-turc, 1828-1829. Chiar şi sub ocupaţie otomană, comerţul şi viaţa economică a oraşului continua să evolueze.
Ritmul intens al tranzacţiilor comerciale efectuate în portul brăilean al vremurilor şi şansa realizării unor venituri mari şi imediate au atras numeroşi comercianţi străini - bulgari, macedoneni, albanezi, greci dar şi francezi, belgieni, austrieci, italieni, evrei, precum şi numeroşi români transilvăneni, Brăila devenind o entitate multietnică.
După revenirea portului brăilean sub controlul Ţării Româneşti, se cunoaşte o perioadă de avânt economic rezultat şi din numărul mare de comercianţi străini care îşi deschid afaceri aici. Datorită acestui aspect, Brăila a devenit un mare centru multietnic şi multicultural, dovadă stând salba de lăcaşe de cult, diversele tradiţii şi culturi manifestate şi în prezent, monumentele ce poartă amprenta istoriei.
Transportul în şi dinspre Brăila poate fi asigurat printr-o varietate de mijloace de deplasare, atît terestre, utilizând mijloacele de transport proprii sau în comun şi cele de pe calea ferată, pentru circuitele interne apelându-se la transportul public (tramvai, microbuz, autobuz), sau la diversele ambarcaţiuni fluviale (bărci cu motor, şalupe, nave de agrement) utilizate în scopul traversării fluviului sau al navigării pe canale. În plus faţă de cele amintite şi chiar dacă nu poate fi considerat un mijloc de transport modern, turiştii nostalgici pot face plimbări pe străzile oraşul dunărean, cu trăsura trasă de cai, în amintirea vremurilor de altădată.
Dintre obiectivele turistice enumerăm doar câteva, restul fiind lăsat pentru a fi descoperit de potenţialii turişti. Evidenţiem faleza fluviului Dunărea cu fântâna cinetică, o adevărată operă de artă ce oferă un real spectacol de lumini şi apă într-o combinaţie creată de sculptorul Constantin Lucaci, considerat de mulţi “al doilea Brâncuşi al neamului”, Parcul natural Balta Mică a Brăilei-parțial pe teritoriul Brăilei, arie naturală de interes național, care conține valori excepţionale de floră şi faună şi conservă ecosisteme complexe, Lacul Sărat cu staţiunea ce poartă acelaşi nume, situată la numai 5 km de municipiul Brăila, o adevărată oază de relaxare şi tratament, Grădina Publică a Brăilei, loc de pelerinaj pentru toţi cei ce iubesc natura, impresionantă prin coloristica oferită de multitudinea de straturi de flori şi verdeaţă, de fântâna arteziană, ceasul floral care indică cu precizie ora exactă, Casa memorială Panait Istrati, Chioşcul muzicii, loc de unde se aud şi astăzi acordurile fanfare şi nu în ultimul rând, Castelul de apă. Nu în ultimul rând, menţionăm centrul istoric al Brăilei ca fiind un punct de atracţie prin numeroasele obiective tiuristice concentrate în acest loc: teatrul “Maria Filotti”, biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, fostă biserică turcească cu un istoric impresionant, Ceasul “Valurile Dunării”, Grupul Statuar Traian, Muzeul de Istorie al Brăilei, Biserica Greacă, loc de pelerinaj anual cu ocazia sărbătorii creştine “Izvorul Tămăduirii”.

România pitorească - Promovează regiunea în care trăiești

16/06/2024

06/06/2023

11/02/2023

07/08/2022

07/01/2021

22/09/2019

26/08/2019

27/02/2018

27/02/2018

27/02/2018

30/01/2018

15/01/2018

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category