29/01/2026
Doamne, cât de importantă e greutatea rucsacului…
Pe primul meu Camino am plecat ca o floooaare 🌼: aveam 43 de kilograme, iar rucsacul meu cântărea 8. Se spune că ideal ar fi ca rucsacul să nu depășească 10% din greutatea corpului. La mine era aproape 20%. Eram, clar, mai cu moț.
Am luat „de toate, ca să fie”: câte două din fiecare. Două tricouri, două perechi de colanți, două bluze, două perechi de șosete de merinos. O rochiță. O căciulă și, evident, și o pălărie. Bocanci de trekking, o pereche de papuci, sac de dormit. Camera foto cu încărcătoare, un monopied. Make-up și cosmetice.
Plus pansamente, bandaje, leucoplaste, un mic cabinet medical, la purtător.
Pe drum am început să învăț. Și să renunț.
Am donat multe dintre lucruri. Le-am lăsat prin albergues sau în locuri special amenajate pentru donații. În doar câteva zile, rucsacul meu ajunsese la 5 kg.
Atunci am simțit, la propriu, diferența dintre „a căra” și „a merge”.
Mama, bineînțeles, îmi cumpărase vreo 4 kg de pansamente, bandaje, leucoplaste și creme pentru dureri. Cred că avea impresia că plec la război. Unele dintre ele le mai am și acum.
Am pornit la final de martie, când diminețile erau reci, de aici și geaca de iarnă. Dar, paradoxal, când ajungeam la locul de oprire, ajungeam în rochiță, cu obrajii arși de soare și inima ușoară.
Camino m-a învățat rapid un lucru simplu: cu cât porți mai puțin în spate, cu atât ai mai mult loc pentru tine.
