08/09/2024
Oare voi ce ați face voi, ca părinți, când în cofetăria în care intri cu copiii, să mănânci o vafă, se vând droguri la liber, iar la masa vecină trei liceeni minori degustă cu poftă o prăjitură cu concentrație mare de canabis???
La Amsterdam am avut primul șoc turistic, de când merg în vacanță cu copii și, slavă Domului, am vizitat împreună peste 60 de țări, iar eu mă șochez foarte greu, la câte mi-au văzut ochii și auzit urechile.
Am intrat toți 5 într-o cofetărie, cu deserturi apetisante, și după ce am făcut comanda, am văzut la casă o piramidă de ”dulciuri” care conțineau diverse concentrații de ma*****na. Erau acolo space cakes (prăjituri spațiale), acadele cu canabis, bombonele cu canabis, cutiuțe cu ciuperci halucinogene etc. Prețurile variau intre 3 și 12 euro (prăjiturile cu cea mai mare concentrație de canabis).
Inițial m-am gândit să las lucrurile așa (copiii oricum nu ar fi înțeles despre ce e vorba), dar apoi m-am gândit să profit de oportunitate.
I-am dus la vitrină, le-am prezentat produsele și le-am vorbit pe îndelete despre fenomen. Le-am spus că, oricum, nu există țară care să fi reușit să oprească drogurile și că unele state au optat pentru impozitarea viciilor și merg pe ideea că dacă acestea sunt vândute ”la liber”, mirajul se estompează.
Am discutat și despre prohibiția americană la alcool, prostituție etc. Nu i-am dus în Cartierul Roșu, dar le-am povestit inclusiv despre prostituatele care se expun în vitrine, ca niște hălci de carne ale unor animale sacrificate pentru a acoperi necesitățile unor oameni).
Concluzia a fost că totul depinde doar de noi, de deciziile noastre. Nu e nicio grozăvie, niciun act de curaj, să „încerci” la o petreere sau mai știu eu unde ”ceva”. Ceea ce la noi pare un act de teribilism, de curaj, de îndrăzneală (care te poate nenoroci pe viață) în alte țări echivalează cu achiziția unei acadele. Atât de ”jmecheră” și de cool” este povestea asta, cu ”încearcă și tu”.
Apoi am rătăcit pe străzi și le-am arătat copiilor oameni distruși de dorgori. Au văzut femei pe jumătate despuiate, care se târau pe stradă, bărbați adunați de poliție, oameni desfigurați, murdari, bolnavi și cu mintea rătăcind aiurea, fără niciun scop.
Cândva, le-am spus, au fost și ei niște adolescenți drăguți, cu părinți iubitori, prieteni haioși și profesori carismatici.
Dar într-un moment minunat al vieții lor, au făcut pur și simplu alegerea greșită, atunci când cineva le-a oferit acadeaua nepotrivită...
Carla Enea
