19/03/2017
Parcul Cișmigiu
Parcul Cişmigiu este cea mai veche grădină din București și este considerat unul dintre cele mai frumoase parcuri din oraș. Începuturile acestei grădini datează din 1779 când domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a doua cișmele în București, una dintre ele fiind poziţionată pe locul unde este astăzi Cișmigiul. Balta apărută a devenit un focar de infecție în mijlocul orașului, iar balta din mijloc era numită Lacul lui Dura Neguțătorul.
În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălții și transformarea terenului într-o grădină publică. Lucrul acesta se petrece abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, și însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer .
Numele parcului se trage de la titlul slujbei de director al serviciului apelor – ”cismegiu” (care provine din cuvântul turcesc ceșme care înseamnă fântână). Despre numele de Cișmigiu, Tudor Arghezi spunea că: “Nu-i nici frumos nici românesc numele acestei grădini cu farmece. El sună turcește, ca tinichigiu, giuvaeriu, iaurgiu, simigiu, surugiu, boiangiu…”
În iarna anului 1883, lacul din grădină a îngheţat și s-au organizat concursuri pe gheață. Primăria orașului a cumpărat un teren din fosta grădină a familiei Kretzulescu, mărind astfel suprafața grădinii Cișmigiu cu 15.000 de metri pătrați. Au fost aduse lebede și pelicani. În partea dinspre Schitu Măgureanu s-a amenajat în 1943 Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile marilor scriitori români: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Stefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Balcescu și Vasile Alecsandri.