01/02/2026
Mari duhovnici și mărturisitori ortodocși români din secolul XX
Părintele Arsenie Papacioc.
Drumurile mele la Constanța ajungeau, negreșit, și la Manastirea "Sfânta Maria" din Techirghiol, cu gândul și intenția de a-l reîntâlni și revedea pe Părintele Arhim. Arsenie Papacioc - acest părinte duhovnicesc, unic și deosebit, în galeria sau panteonul marilor duhovnici romani, contemporani!...
Întotdeauna, curtea așezământului monahal era plina de lume, dornica să-l vadă, sa-i ceara cuvânt ori sfat și sa primească, măcar, o binecuvantare!...
Cerdacul chiliei sale era asaltat de oameni, veniți de pretutindeni, cu mici cu mari, cu slabi, cu tari, la Părintele Arsenie - cel cu barba mare, bogata și alba, imaculata, cu privirea curata, cu chipul senin și cu zambetul discret dar sincer și radios!...
Si, ieșea Avva, din vreme în vreme, dand povețe, răspândind cuvinte patericale și binecuvantand tot neamul cel ostenit, întristat și împovărat!...
Primea și în chilie, care era un adevărat templu și altar și, care, acum, poate fi vizitata, fiind amenajata ca un muzeu, precum cele de la Mănăstirile Sihăstria si Petru Vodă!...
Din primul moment, de la prima vedere ori impresie, Gheronda Arsenie Papacioc te frapa si, (te) impresiona, cu vorba lui, cu apoftegmele sale, cu cuvintele sale pline de miez, duh, substanță și înțelepciune, cu mintea sa, geniala, sclipitoare, ce era, ca un briliant încât te cucerea instantaneu!...
Cuvintele lui ajungeau unde trebuie, erau calde insa drese cu sare, cu rugaciune, cu asceza și nevoință, izvorâte dintr-o experienta, de viata, duhovniceasca și spirituala, incontestabile!...
Părintele Arsenie Papacioc - viețuitor pe acest pământ, timp de 97 de ani, între 13.08.1914 și 19.07.2011 și nevoitor în mănăstirile: Cozia, Antim, Sihăstria, Neamț, Slatina, Căldărușani, Dintr-un Lemn, Cernica și Techirghiol, sub povatuirea spirituala, între alții, a Părinților Cleopa Ilie și Paisie Olaru, trecut prin temnițele comuniste de la Brașov, Jilava și Aiud, unde a fost coleg cu Părinții Justin Parvu si Nicolae Bordasiu precum și cu Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic și Mircea Vulcanescu - toti - foști colegi la "Rugul aprins" de la Manastirea Antim din București, rămâne în memoria noastra colectiva și (în) constiinta noastra comunitara, ca fiind părintele duhovnicesc sensibil dar categoric, blând dar ferm, smerit dar demn, îngăduitor dar corect, milostiv dar onest, iertator dar obiectiv, bun dar imparțial, sincer dar delicat, rabdator dar radical, adică teza, antiteza și sinteza bărbatului duhovnicesc, zdravăn, sănătos, veritabil, autentic și, deci, desăvârșit!...
Cu tinerețea sa fizica, petrecuta la Slobozia, Brașov și Zărnești, Gheronda Arsenie a dus și purtat tinerețea sufletească pe parcursul întregii sale vieți, exemplare, pilduitoare și venerabile căci, discursurile și cuvântările ori convorbirile și dialogurile sale erau pline de vivacitate, optimism și prospețime, morala și spirituala, captivand toată suflarea, de la cel mai mic pana la cel mai mare, de la cel mai tânăr la cel mai în vârstă!...
Părintele Arsenie, cu vocea-i calda și cuvântarea-i lucida, cerebrala și echilibrata rămâne, așadar, bătrânul frumos, și la vorba și la port, în ochii căruia se vedeau, deopotriva, și cerul și marea și veșnicia și salvarea, nu oricare ci, aceea, sfințită, sfintitoare și, mântuitoare!...
Da, va sa, zică, vorbim, de, încă un Avva, de care ni se face, pe zi ce trece, tot mai dor ca, de un sfânt și scump odor!...
Pomenirea lui în ceata drepților, în vecii vecilor! Amin!...
In loc de epilog...
Părintele duhovnicesc...
S-a vorbit și s-a scris atât de mult și, atât de, multe, despre Duhovnic, Părintele duhovnicesc, despre valoarea și importanta paternității și filiației duhovnicești, despre rolul și rostul Duhovnicului în spiritualitatea creștină, în viata creștinului, mai ales, ca mentori, îndrumători sau formatori au și alte credințe sau religii!...
Da, m-au întrebat, decurând, mai multe persoane, în speciali tineri, ce este, cine este Duhovnicul și, eventual, cm sa il caute și, mai ales, cm sa îl găsească?!...
Dincolo de recomandările generoase și referințele bogate, scripturistice, filocalice, teologice și patristice, le-am răspuns ca, Duhovnicul este Părinte, Părintele meu duhovnicesc, eu - fiul sau duhovnicesc, ma raportez la el, ca la un Părinte, și, nu orice sau oricare părinte ci, la cel duhovnicesc și, ca merg la el, ori de câte ori simt sau am nevoie, după dezlegare, sfat, rugaciune si binecuvantare!...
El - Duhovnicul, ca trimis ori delegat al lui Hristos - Dumnezeu, in Biserica Sa cea, "Una, Sfânta, Apostolica și, Soborniceasca" îmi da dezlegarea necesara în urma pacatelor spovedite, mărturisite de mine, cu regret sincer, și (po)căință adevărată, apoi, îmi da tot sfatul cel bun cu privire la (re)întoarcerea, (re)venirea și (re)îndreptarea mea, se roagă pentru mine și, îmi da binecuvantarea de a (re)pune început bun, vietii si, viețuirii mele!...
Atentie: Duhovnicul nu este Hristos dar, este slujitorul și omul lui Hristos!...
Asadar, sa merg la el, bine și, corect, știind ca, deasupra lui, in spatele lui și, mai corect spus, dincolo de el, este chiar Iisus Hristos!...
Si, astfel, Duhovnicul, ma cercetează, ma îndruma, ma povatuieste și, ma sfătuiește ca un Părinte iar, eu, vin la el ca un fiu, bineștiind ca, "de vrei sa te mântuiești, cu intrebarea sa călătorești!"...
El, ma iubește ca un Părinte, eu îl cinstesc ca un fiu, între el și mine este o relație, reciproca, de iubire paternala și filiala, de respect, de pretuire si (de) cinstire, de recunostinta, apreciere și (de) admiratie!...
Totuși, cu un singur amendament:
sa merg la el, către sau înspre el, bineștiind ca, el, este slujitorul lui Hristos, slujitorul Bisericii, al Cetății divin-umane, hristice, pe care, "nici porțile iadului nu o vor birui!"...
In alta ordine de idei, știm, (re)cunoaștem ca, trăim, într-o lume plina de suspiciune și (de) circumspecție, în care, cu greu mai putem dobandi încrederea în cineva și, totuși, în Părintele nostru duhovnic trebuie sa o avem, ca în Iisus Hristos, cu o condiție, subliniez și repet: sa nu-l idolatrizam, sa nu-l zeificam, nu, ci să-i acordam (doar) atenția, respectul, prețuirea, cinstea și ascultarea, cuvenite!...
Atât, nimic mai mult, nimic altceva!...
Căci, (și) în viata noastră spiritual-duhovniceasca, lucrurile ar funcționa, de minune, dacă am face:
numai, ce trebuie, când trebuie, unde trebuie și, îndeosebi, cm trebuie!...
Da, altfel, spus, eu, noi toti, trebuie sa îl iubim, sa îl ascultam și, sa îl urmam, pe Hristos iar Duhovnicul nu (va) face altceva decât ca, ne (va) pune pe cale și, mai mult decât, atât, ne (va) (men)tine pe cale, pe singura și adevărată cale, cea veritabila și autentica, care ne (va) duce și așeza, în cele din urma, în, Viata cea, neapusa și netrecatoare, a Împărăției celei dumnezeiești, ceresti, neinserate și veșnice, a Preasfintiei Treimi - Tatal, Fiul și Duhul Sfant! Amin!...
Text: Stelian Titus Gombos
steliangomboswordpress.com
