07/04/2026
Creste Făgărășene – Vârful Lespezi
Stabilești o tură cu două săptămâni înainte și, cu doar două zile înainte de plecare, afli că vremea se strică și că va ninge. După o lună martie plină de zile însorite, inevitabil te întrebi: cm se face că exact atunci când ai planificat tura, vremea se schimbă, parcă dinadins?
Cu o zi înainte, verifici prognoza și vezi precipitații pe tot parcursul zilei. Consulți buletinul nivometeorologic și observi risc însemnat de avalanșă la peste 1800 m. Pe drum, mai primești și o alertă RO-ALERT de cod portocaliu de vânt.
Punând toate informațiile cap la cap, mulți ar spune că doar un inconștient ar pleca într-o astfel de tură.
Și totuși… am plecat.
Ziua a început devreme, la 5:30, iar în jurul orei 09:00 eram deja la Piscul Negru, după ce am lăsat mașina în apropierea unităților de cazare de pe Transfăgărășan. Aerul rece de munte la prima oră este mereu „trezirea" perfectă.
Am pornit prin pădure, pe marcaj punct roșu, pe o urcare constantă de dificultate medie, fără porțiuni tehnice, care se menține astfel până pe Vârful Lespezi (2522 m). Traseul nu are mai mult de 10,5 km dus-întors, cu o durată de 6-8 ore în funcție de condiția fizică, dar diferența de nivel de peste 1300 m se simte din plin în respirație, în ritm, în fiecare mușchi 🙂
În jurul cotei 2200 m ajungi la binecunoscutul „bolovan", o porțiune care iarna trebuie urcată și coborâtă cu multă atenție. Traseul de vară trece pe sub el, prin dreapta, însă iarna zona devine expusă din cauza zăpezii acumulate pe pantă. După ce depășești acest pasaj, continui urcarea, constant și sigur, până pe vârf.
În martie, Lespezi este încă sub o pătură serioasă de nea. Știu că priveliștea de aici este superbă, însă de data aceasta ninsoarea ne-a limitat vizibilitatea și n-am reușit să vedem mai departe de cornișele de pe creastă, spre Vârful Cornul Călțunului. În condiții bune de vizibilitate, poți admira din vârf Cornul Călțunului (2.510 m), Negoiu (2.535 m), Vânătarea lui Buteanu (2.507 m), Viștea Mare (2.527 m), Moldoveanu (2.544 m), precum și Lacul Călțun și Refugiul Călțun cuibărite la baza vârfului.
După câteva minute petrecute pe vârf, am pornit înapoi pe același traseu, așa cm planificasem, iar la 16:30 eram deja înapoi în parcarea de la Piscul Negru.
Am început această postare cu faptele: prognoza, buletinul nivologic și mesajul RO-ALERT. Toate au fost verificate înainte de tură sau pe drum, însă nu din teren.
Ceea ce ne-a făcut totuși să continuăm a fost evaluarea constantă făcută la fața locului:
- jos ploua, nici măcar nu ningea, ceea ce indica temperaturi pozitive, menținute până la aproximativ 1600 m
- lipsa totală a vântului pe tot parcursul turei, astfel încât temperatura resimțită a rămas aproape de 0°C
- vizibilitate bună la urcare, până aproape de vârf
- zăpadă consolidată chiar și peste 1800 m, în ciuda riscului 3 din 5 indicat în buletin
- traseul nu traversa zone expuse, favorabile producerii avalanșelor
- grup mic (3 persoane), omogen și apropiat ca nivel
- echipament pregătit pentru condiții mult mai severe
Evaluarea trebuie făcută atât acasă, cât și în teren — și nu o dată, ci continuu, pe tot parcursul turei.
Abia după ce ai toate datele puse cap la cap poți lua decizia cea mai bună — atât pentru tine, cât mai ales pentru grup.
Dar postarea aceasta este despre tura pe Vârful Lespezi.
Promit că voi reveni cu o postare separată, în care voi vorbi exclusiv despre riscurile din turele de iarnă și despre modul în care le gestionăm.
