29/03/2026
𝐂𝐡𝐢𝐮𝐢𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐨𝐩𝐚𝐝𝐞𝐚
În lumea satului de odinioară, chiuitura nu era doar un strigăt de bucurie, ci un limbaj viu – o chemare, o afirmare, o energie care lega oamenii între ei.
La joc, în răscrucea drumului, chiuitul însoțea pașii, ridica vibrația și aduna satul într-o singură inimă.
Frunză verde de cicoare,
Azi e zi de sărbătoare,
Se întinde jocul mare
În mijlocul satului,
În răscrucea drumului.
Că s-o tocmit ceteraș
Și muzica din oraș,
Care cântă cu mult foc,
De se prind cu toți în joc.
Ficiori cu flori în clop
Cheamă fetele la joc...
Zii, Coacoari, zii cu foc,
C-au venit în sat la joc
Ficiori și fete străine
De prin satele vecine.
Și iar verde busuioc,
Se prind cu toții în joc,
Joacă întruna, chiuiesc,
Fetele le învârtesc,
Pe sub mână, că-i română
Și-i fată de viță bună.
Cu foc cântă cetera,
Se uită toată lumea
Cum mai joacă fetele
Până apune soarele.
Fete cu mame de mână
Se duc acasă la cină,
După un obicei străbun,
Să nu întunece pe drum.
Părinții de nu-i ascultă,
Cu greu mare se mărită.
Când greșește câte-o fată,
Este aspru judecată,
Îi ținută închisă în casă,
De greșeli să se căiască.
Dar pe la miezul nopții
Scârțîie țâțâna porții,
Ea deschide o fereastră
Și-și bagă drăguțu-n casă.
Până către dimineață,
Apoi fuga-i sănătoasă...
Cu ieşirea pe fereadtră!
Versuri Filip Maria-Mia
Constantina cu Poveşti
29 03 2026
Lunq
