Saxon and Rustic Transylvania

21/09/2019

Marienburg // Siebenburgen

13/09/2019

Toamna pe Ulita / Transilvania
Biserica Evanghelică din Jibert/ Seiburg/ Zsiberk

Se află spre capătul drumului medieval principal dintre Făgăraș și Rupea, în teritoriul numit „Țara Ovăzului” (Haferland). Fiind una dintre cele mai numeroase comunități rurale din zonă, sașii din Jibert s-au văzut forțați să-și demoleze biserica fortificată, ridicată pe un deal în mijlocul satului, și să construiască una nouă, mult mai încăpătoare. Piatra de temelie a noului edificiu va fi pusă în 1868, iar în 1876 va fi terminată în mare cu sprijinul Fundației Gustav Adolf. Biserica evanghelică din Jibert este probabil, după cea din Cincu, cea mai mare biserică săsească de sat.

Proiectul de biserică cu trei nave, cu absidă poligonală în est și turn pe extremitatea vestică a navei centrale, a fost realizat într-un stil neogotic simplificat. Interiorul este umplut cu mobilier în același stil neogotic. Panoul central al altarului poartă semnătura „von Martin Pildner/ Pfarrer/ 1879” (de Martin Pildner/ preot/ 1879) și este flancat de două statui din ceramică ale apostolilor Petru și Pavel. Predela este decorată cu trei mici panouri pictate: central o reprezentare neobișnuită a cinei de taină, pe laterale portretele reformatorilor Luther și Calvin.

Orga a fost construită în 1841 și extinsă după construirea bisericii noi. Turnul găzduiește un mecanism de orologiu din secolul al XVIII-lea, din nefericire nefuncțional.

Cazul bisericii din Jibert este unic în peisajul bisericilor săsești. Deși construcția nouă a fost dotată cu mobilă nouă, o serie de piese de mobilier importante au fost păstrate, deși inutile.

Strana preotului Johann Lang din 1709 este a doua strană pictată ca vechime din Transilvania. Într-o încăpere a emporei sudice s-a păstrat, demontat și cu stratul pictural aproape pierdut, un altar baroc timpuriu (prima jumătate a secolului al XVIII-lea). Aparent complet, este singurul altar baroc fară un panou pictat în scrin. De asemenea, au supraviețuit două sfeșnice din lemn policrom cu aplicații de fier datate 1676. În casa parohială se află și cristelnița din piatră sculptată, din secolul al XVII-lea, a bisericii vechi.

07/08/2019

06/08/2018

Cea mai periculoasă plantă invazivă crește fără probleme în România și se răspândește cu viteză

22/02/2018

Povesti din Marienburg

Interferente Culturale
,,Marienburger Nachrichten "
,,Strigaturi de Nunta Zona Fagaras si Rupea"

22/02/2018

Povesti din Marienburg
Dimineata de Februarie
Interferente Culturale
,,Marienburger Nachrichten "
,,Strigaturi de Nunta Zona Fagaras si Rupea"

Povesti din Marienburg

Interferente Culturale
,,Marienburger Nachrichten "
,,Strigaturi de Nunta Zona Fagaras si Rupea"

17/02/2018

Farsang 2018 (fășang)
Ingroparea Iernii

Fărșang (fășang) ce a fost preluat de mai multe neamuri de la populațiile germanice. Numit Fastnacht (Fasching) de la loc la loc, numele a fost preluat și de maghiari, bulgari, slovaci. Națiile ortodoxe nu au avut un nume specific pentru aceste sărbători laice, dar au petrecut cu la fel de mult entuziasm în special în zonele de confluență. În spațiul din sudul european este mai cunoscut ca zilele de carnaval. Cine este atent la sonoritățile italiene poate deduce că acest cuvânt chiar asta înseamnă – începutul postului. „Carne vale” este de fapt chiar rămasul bun de la consumul de carne (adio carne).

Carnavalul nu are o dată anume bine definită în care se petrece. Poate fi o zi sau mai multe cuprinse între Bobotează și marțea de lăsata secului de carne ce precede miercurea cenușii când începe postul Paștelui. Cu toate că este sărbătoare laică, chiar cu rădăcini păgâne este foarte legată de calendarul bisericesc.

În acestă perioadă, în comunități aveau loc baluri, seri de dans cu mâncare și băutură. Se purtau măști, se purtau haine bune de sărbătoare se aprindeau focuri și chiar focuri de artificii. Unii se deghizau în personaje de poveste sau în diveși monstri. Petru câteva zile se răsturnau cutumele. Săracul putea să se creadă bogat. Se aboleau clasele sociale. Totul pentru a petrece. Tot cu acest prilej se discutau despre viitoarele nunți ce aveau să aibă loc după Paște sau în vară.
Fărşangul este un obicei tradiţional al comunităţii maghiare împrumutat de la saşii transilvăneni, originea sa regăsindu-se cu peste două secole în urmă. Este o sărbătoare a măştilor ce înfăţişează o altă realitate în care tot ceea ce este firesc şi normal se anulează, făcând loc exagerărilor şi grotescului. Ziua când grupurile de mascaţi străbat uliţele satului devine un timp în care dezechilibrul se instalează şi toate regulile sunt încălcate înainte ca perioada de post şi resemnare să înceapă.

Alaiul de tineri mascaţi străbate satul adunând ouă şi bani, drept răsplată pentru alungarea iernii şi a spiritelor rele. Obiceiul se încheie cu Balul Fărşangului,
Maghiarii au și o denumire potrivită pentru ultimele trei zile ce se numesc tradițional „coada carnavalului”. Acestea sunt ultimele trei zile de carnaval, care este de fapt un rămas bun de la iarna ce se cam duce.
@ Text https://www.banatulazi.ro/se-duce-departe-obiceiul-de-fars…/