Agentia De Turism Itinera NOVA

10/06/2025

✨ Bine ați revenit din fascinantul Dubai!
Vă mulțumim că ați ales Itinera Nova pentru a descoperi împreună farmecul Orașului Viitorului – dintre dunele deșertului și zgârie-norii care ating cerul! 🕌🌆
Vă așteptăm cu drag și în următoarele noastre călătorii pline de povești și emoții!
Pe curând! 🌍✈️
Agentia De Turism Itinera NOVA CELE MAI FRUMOASE EXCURSII ITINERA NOVA

08/06/2025

01/06/2025

Jurnal de bord: Japonia cu Agentia De Turism Itinera NOVA
Ziua 8 – Arashiyama: din inima pădurii până la cerul Kyoto-ului

Ultima zi din călătoria noastră ne-a dus într-un loc care pare desprins dintr-un vis liniștit, unde natura și rafinamentul japonez trăiesc în perfectă armonie: Arashiyama - cartierul poetic al Kyoto-ului.

Am coborât din tren și am pășit într-un cartier calm, cu străduțe curate și tăcute, unde fiecare curte era o mică grădină atent aranjată. Azaleele erau în floare, explodând în nuanțe de roz, alb, mov și roșu viu printre verdele calm al arborilor.

Am mers încet către inima verde a zilei: celebra pădure de bambus din Arashiyama. Nimic nu te pregătește cu adevărat pentru acel moment. Când intri între bambușii înalți, sunetul lumii se stinge, lăsând loc unui freamăt greu de descris. Trunchiurile subțiri, verticale, se clatină ușor în vânt, iar lumina filtrează printre ele ca o respirație divină. O tăcere plină de sens ne-a cuprins pe toți – un moment de comuniune cu o forță mai mare decât noi, blândă, dar puternică.

Pe strada principală din Arashiyama, am redescoperit bucuria micilor lucruri: magazinele de suveniruri japoneze, pline de obiecte lucrate manual, de la evantaie pictate la ceramică delicată și bijuterii din lemn lăcuit. Fiecare raft era un poem. Și, desigur, inghețata cu matcha, pe care am savurat-o pe marginea drumului, privind muntele și râul – absolut minunat.

Am traversat râul Katsura, ale cărui ape erau atât de limpezi încât puteai vedea peștii înotând cu eleganță sub luciul oglindit al cerului. Apoi, cu sufletul deja deschis, am pornit spre un loc aparte: Iwatayama Monkey Park.

Drumul până la vârf a fost ca un mic pelerinaj inițiatic, un urcuș prin pădurea deasă, umbrită de arbori de stejar, arțar și pin japonez. Respirația devenea adâncă, pașii mai lini, iar când am ajuns sus, maimuțele ne-au întâmpinat cu o veselie dezarmantă. Libere, jucăușe, fără garduri, se plimbau printre noi, iar puii mici, curioși și haioși, au fost vedetele absolute. Ne-au smuls zâmbete, râsete, și au umplut sufletele noastre cu bucuria simplă a copilăriei.

De sus, priveliștea asupra orașului Kyoto era copleșitoare – un oraș viu, întins sub cerul deschis, cu temple, case, râuri și munți, toate vibrând sub lumina blândă a după-amiezii. Am înțeles, privind de acolo, de ce Japonia nu se uită – se păstrează. În inimă.

Spre seară, am pornit înapoi spre Tokyo. În drum, o pană de curent a afectat întreaga regiune Kansai, iar trenurile au fost ușor întârziate. Dar, în stilul inconfundabil japonez, totul s-a rezolvat rapid, calm și fără agitație. Ne-am amuzat spunând: „Doar suntem în Japonia!”

Ajunși la hotelul din Aeroportul Narita, ne-am așezat bagajele cu grijă și inimile cu recunoștință. Urma zborul spre casă, cu Turkish Airlines, în dimineața următoare.

Am dormit liniștiți, dar ceva în noi a rămas treaz: emoția unei călătorii care nu se încheie niciodată cu adevărat, pentru că Japonia, o dată ce te atinge, trăiește cu tine, oriunde ai merge.











CELE MAI FRUMOASE EXCURSII ITINERA NOVA

24/05/2025

Jurnal de bord - Japonia cu Agentia De Turism Itinera NOVA

Ziua 7: Nara: acolo unde timpul se plimbă liber printre oameni și căprioare

Dimineața zilei a șaptea ne-a întâmpinat cu cer senin și un aer proaspăt, ca o promisiune de liniște și revelație. Am pornit spre Nara, un oraș care, deși mai puțin cunoscut decât Kyoto sau Tokyo, are un aer de o grație care nu poate fi povestită, ci doar trăită. A fost prima capitală permanentă a Japoniei și păstrează, în tăcerea ei rădăcinile adânci ale culturii japoneze.
Am coborât în gară și am fost întâmpinați de o patiserie franțuzească cu suflet japonez – vitrinele delicate, croissantele aburinde și mirosul de matcha și unt păreau desprinse dintr-un vis dulce. Am luat câte ceva cald pentru drum și am pornit pe jos, pe aleile largi ale unui oraș plin de parcuri.
Nara Park ne-a înconjurat ca o catedrală verde deschisă către cer. Pajiști imense, arbori bătrâni, lacuri și alei cu pietriș alb, toate erau împărțite pașnic cu sute de căprioare libere, care se plimbau printre oameni cu o naturalețe uimitoare. Nu fugeau, nu se temeau – te priveau adânc în ochi, ca și cm purtau în ele un mesaj de dincolo de timp. Așa am aflat că ele sunt considerate mesagerii zeilor, simboluri vii ale păcii și armoniei. Le-am hrănit cu biscuiți speciali, iar zâmbetele noastre deveneau parte din acest ritual tăcut și frumos.
După o plimbare amplă prin natură, printre copaci, porți și căprioare, am ajuns în fața Templului Todai-ji – o clădire colosală din lemn, care te copleșește. Este cel mai mare templu budist din Japonia, construit în secolul al VIII-lea și adăpostește în inima sa pe Daibutsu – Marele Buddha din bronz, o statuie uriașă de peste 15 metri, care domină spațiul cu tăcerea și greutatea sa simbolică.
Interiorul era întunecat și solemn, cu coloane masive de lemn și aer gros de tămâie. Lumina pătrundea difuz prin ferestrele înalte, iar totul părea suspendat în timp.
În jurul templului, grădinile și altarul secundar creau un spațiu perfect pentru contemplație.
În drumul de întoarcere spre Kyoto, am făcut o ultimă oprire: Fushimi Inari Taisha, unul dintre cele mai fotografiate și misterioase locuri din Japonia. Când am pășit în complex, am fost învăluiți de culoarea roșu vermilion, acel roșu sacru care vibrează parcă în aer. Sutele, miile de porți torii, așezate una după alta, formau un tunel de spiritualitate și echilibru.
Pe măsură ce urcam printre ele, am făcut fotografii, dar mai ales am primit în tăcere înțelesuri. Fiecare poartă este o rugăciune, o mulțumire, o dorință făcută vizibilă. Aici, Janin ne-a explicat diferența dintre templele budiste, unde accentul cade pe introspecție și eliberarea de suferință, și sanctuarele shintoiste, dedicate forțelor naturii și spiritelor sacre care locuiesc în tot ce este viu și curat – în apă, în arbori, în pietre, în lumină.
La Fushimi Inari, totul este despre mișcare și drum. Ești mereu în trecere, mereu într-o formă de devenire. Nu contează cât urci, ci cm te simți pe parcurs. Aici, Japonia se revelează prin senzația de a fi parte dintr-o călătorie fără sfârșit.
Spre seară, am revenit în Kyoto cu pașii obosiți dar sufletul ușor, hrănit de frumusețea zilei. A fost o zi trăită în ritmul naturii, al istoriei și al spiritului – o zi în care am zâmbit cu o căprioară, ne-am înclinat în fața istoriei și am pășit printre porți spre un alt fel de a fi.

16/05/2025

Jurnal de bord - Japonia cu Agentia De Turism Itinera NOVA

Ziua 6 – Osaka: fortăreața istoriei și ferestrele viitorului

În dimineața celei de-a șasea zile, am pornit spre Osaka, orașul vibrant al Japoniei, cunoscut pentru spiritul său deschis, bucătăria delicioasă și energia care nu doarme niciodată. Primul nostru popas a fost o oprire în trecutul glorios al Japoniei: Castelul Osaka, una dintre cele mai impunătoare fortărețe ale țării și martora unor momente decisive în istoria sa.

Ridicat de Toyotomi Hideyoshi, unicul om din istoria Japoniei care a unificat țara fără a fi de sânge nobil, castelul este simbolul ambiției, curajului și strategiei militare japoneze. Cu ziduri uriașe de piatră, înconjurat de șanțuri adânci și grădini elegante, castelul pare să păzească nu doar orașul, ci întreaga memorie a unei epoci.

Janin, cu pasiunea și claritatea care o caracterizează, ne-a povestit despre momentul emoționant și dramatic al cuceririi castelului în 1615, când armata sh**unului Tokugawa a învins după un asediu crunt, marcând sfârșitul clanului Toyotomi. A fost o luptă de onoare și destin, în care focul și sabia au curmat o eră, iar Japonia a intrat într-o pace de peste două secole sub sh**unat. Tăcerea din ochii noștri în timp ce urcam în castel spunea totul – eram acolo, în mijlocul istoriei.

După această lecție vie despre trecut, am făcut un salt spectaculos în viitor: Expo 2025, un spațiu imens, futurist, construit integral pe o insulă artificială, accesibilă cu o ușurință care ne-a uimit. Infrastructura a fost impecabilă, fluidă, iar întreaga zonă părea o scenografie desprinsă dintr-un film SF.

De cm am pășit pe insulă, ne-a impresionat structura de lemn uriașă care înconjoară întreaga expoziție – o construcție circulară monumentală, proiectată cu respect pentru natură și estetică japoneză. Această structură, realizată integral din lemn local, a intrat deja în Cartea Recordurilor pentru dimensiunea și ingeniozitatea sa. Un simbol de echilibru între tradiție și tehnologie, între material și spirit.

Din păcate, ploaia s-a abătut peste insulă cu o insistență tipic japoneză, dar niciunul dintre noi nu s-a lăsat descurajat. Cu umbrele, pelerine și entu*iasm, am reușit să vizităm câteva dintre cele mai interesante pavilioane.

Am intrat în pavilionul Canadei, unde natura și tehnologia se îmbrățișau într-un dans calm și ecologic. Am explorat regiunea Kansai, care ne-a impresionat cu prototipul unei inimi artificiale funcționale, apoi ne-am amuzat și mirat în fața toaletelor viitorului, dotate cu inteligență artificială, senzori și funcții personalizate. Am văzut și o cadă inteligentă, care îți măsoară starea de sănătate în timp ce te relaxezi în apă caldă – Japonia, în esența ei: eficiență și rafinament.

Unii dintre noi au ajuns și la Pavilionul României, unde au regăsit cu emoție motivele tradiționale, cultura și spiritul românesc prezentate într-un mod modern și prietenos. Ce ne-a emoționat profund a fost mulțimea de japonezi care stăteau la coadă în ploaie, împreună cu copiii, cu răbdare și interes, pentru a vizita fiecare pavilion. Nicio ploaie nu părea să umbrească dorința lor de a învăța, de a descoperi, de a visa.

Ne-am întors spre Kyoto u*i, dar fericiți. Plini de impresii și recunoștință pentru o zi în care istoria și viitorul s-au atins, chiar sub ochii noștri. Am încheiat seara cu o cină caldă și tradițională într-un mic restaurant local, unde aburii de supă, aroma de miso și conversațiile liniștite ne-au învelit ca o pătură după o zi lungă și plină.

În Japonia, chiar și zilele ploioase par binecuvântări. CELE MAI FRUMOASE EXCURSII ITINERA NOVA

13/05/2025

Jurnal de bord - Japonia cu Agentia De Turism Itinera NOVA
Ziua 5 – Templul de Aur, înțelepciunea izvoarelor și magia străzilor din Gion

Soarele a urcat devreme peste Kyoto, ca un semn că urma o zi specială. Razele lui aurii mângâiau acoperișurile templelor, iar aerul dimineții avea o limpezime aparte. Am pornit cu pași liniștiți către unul dintre cele mai emblematice locuri din întreaga Japonie: Kinkaku-ji, Templul de Aur, un loc unde frumusețea atinge forma aproape divină.

Le-am spus turiștilor noștri că acest templu nu este doar o construcție acoperită cu foiță de aur, ci o lecție tăcută despre efemeritate și reflecție. Că el a fost inițial vila unui sh**un retras din viața politică, care și-a dorit ca acest colț de rai să reflecte esența armoniei dintre om și natură. Le-am vorbit despre cm aurul, în cultura japoneză, nu înseamnă ostentație, ci purificare – o modalitate de a respinge spiritele rele și de a reflecta lumina divină.

Templul ni s-a arătat în toată splendoarea lui, așezat cu grație lângă lacul liniștit Kyoko-chi, care i-a devenit oglindă perfectă. Vântul ușor a mișcat suprafața apei, iar reflexia aurie tremura ca o ilu*ie, ca un vis frumos, greu de păstrat, dar imposibil de uitat. Grădina era perfect aranjată, cu pini sculptați în timp, pietre așezate ritualic și alei care păreau trase cu pensula. Era o liniște care nu cerea cuvinte, doar prezență.

Și, ca de fiecare dată, am avut alături de noi pe Janin, ghida noastră nu doar prin locuri, ci prin sensuri mai adânci. Pasionată până în adâncul sufletului de cultura japoneză, atentă la detalii și cu o pregătire profundă, Janin ne-a vorbit despre aceste temple nu ca despre simple obiective turistice, ci ca despre ființe vii, pline de simboluri, tăceri și înțelepciune. Ne-a explicat de ce Templul de Aur reflectă în apă și în suflet, cm fiecare unghi al grădinii a fost gândit pentru contemplare, nu pentru măsurat, cm lemnul, piatra și aurul nu sunt doar materiale, ci mesaje vizuale despre echilibru și trecerea timpului.

După această întâlnire cu perfecțiunea estetică, ne-am îndreptat spre un alt loc plin de vibrație și istorie: Kiyomizu-dera, templul apei pure. Drumul până acolo, deși ușor – doar vreo 10 minute de urcat pe jos – a fost o plimbare ritualică. Scările de piatră, flancate de magazine cochete și de miresme de matcha și yatsuhashi, ne-au purtat spre una dintre cele mai puternice imagini ale Kyoto-ului.

Poarta principală (Niōmon) ne-a întâmpinat în toată măreția ei, vopsită în roșu intens, ca o flacără protectoare a templului. Am trecut pe sub ea cu o liniște instinctivă, iar în fața noastră s-a desfășurat complexul templului, vechi de secole, așezat pe piloni uriași de lemn, ridicat parcă între cer și pământ. De pe celebra terasă de lemn, de unde în trecut oamenii „săreau în necunoscut” pentru a-și schimba destinul, am privit peste Kyoto – un amestec de oraș viu și istorie eternă.

Jos, la baza templului, ne așteptau cele trei izvoare sacre, curgând din munte cu o claritate cristalină. Conform tradiției, un izvor aduce noroc la școală și învățătură, altul – succes în dragoste, iar al treilea – sănătate și longevitate. Ni s-a spus să alegem doar două, pentru a nu părea lacomi, și fiecare a făcut alegerea sa în tăcere, cu o dorință în suflet și o picătură de speranță în inimă. A fost un moment simplu, dar profund – o decizie mică, dar încărcată de sens.

Iar Janin ne-a ajutat să înțelegem și aici că templul nu este doar o construcție, ci o lecție despre viață. Ne-a vorbit despre înțelepciunea renunțării, despre curajul de a alege doar două dorințe din trei, despre echilibrul care se naște atunci când nu vrei totul, ci doar ceea ce contează.

Am coborât apoi agale spre Gion, pășind pe străzi care păreau desprinse dintr-un film de epocă. Casele tradiționale din lemn, cu obloane din bambus și lanterne aprinse chiar și pe zi, ne-au însoțit pe drumul nostru. Am privit prin vitrinele magazinelor ce vindeau delicii pe bază de matcha, obiecte artizanale și parfumuri fine, toate păstrând parfumul unei Japonii de demult.

Ne-am oprit un moment lângă râul Kamo, unde clădirile tradiționale se oglindeau în apă, iar podurile din lemn legau malurile ca niște fire invizibile între lumi. Și chiar când ne pregăteam să ne îndreptăm spre hotel, am zărit, pentru o clipă, o geisha într-un taxi – tăcută, elegantă, cu o frumusețe care nu cerea privire, dar o atrăgea cu forța unei poezii nerostite.

Am ajuns la hotel mai tăcuți decât de obicei. Nu din oboseală, ci din reverență. Pentru că în acea zi, Kyoto ne-a învățat să vedem, nu doar să privim. Să simțim, nu doar să înțelegem. Și să iubim ceea ce e simplu, tăcut și profund.
CELE MAI FRUMOASE EXCURSII ITINERA NOVA

10/05/2025

Jurnal de bord - Japonia cu Agentia De Turism Itinera NOVA
25Aprilie 2025
Ziua 4 – Călătoria celor 300 de km/h: Shinkansenul spre Kyoto și taina ceaiului japonez

Dimineața ne-a adunat pe toți într-un amestec de liniște și anticipare: urma să pornim spre Kyoto, capitala culturală a Japoniei, locul unde fiecare colț păstrează ecoul unui haiku nerostit. Am ajuns în gara Tokyo cu un sentiment de solemnitate – urcam din nou în Shinkansen, dar de data aceasta știam ce ne așteaptă și totuși am fost, din nou, impresionați până la tăcere.

Am avut privilegiul de a călători cu toții în același vagon – un spațiu impecabil, în care fiecare detaliu părea gândit pentru liniște și confort: banchetele moi, tapițate cu materiale curate, cu tetiere imaculate și perfect aliniate, iar podelele – atât de curate încât reflectau lumina. Am atins 300 km/h cu o ușurință aproape ireală, iar peisajele se succedau grațios, ca într-un vis în mișcare. Vagoanele alunecau tăcut pe șine, fără zdruncinări, fără zgomot, doar cu un freamăt blând care amintea că suntem purtați cu o viteză amețitoare prin inima Japoniei.

Până să ne dăm seama, eram deja în Kyoto – orașul celor o mie de temple, al grădinilor zen, al parfumului de lemn ud și al multor povesti nespuse. În Kyoto, tradiția nu este muzeu – este viață. Este viu fiecare felinar aprins, fiecare kimono purtat, fiecare gest încetinit în semn de respect. Aici, timpul nu curge – respiră.

După-amiaza am trăit o experiență de nerostit, de păstrat adânc în suflet – am participat la o ceremonie tradițională a ceaiului, într-o casă japoneză veche, cu grinzi din lemn copt de vreme, podele care scârțâiau ușor și o grădină tăcută, în miniatură, în care păsările păreau că se opresc din zbor, din respect pentru liniște.

Personalul ne-a întâmpinat în kimono-uri sobre și elegante, cu o grație tăcută, iar gesturile lor erau ca o poezie scrisă cu mâinile. Am fost serviți cu matcha – ceai verde pudră, preparat cu atenție și iubire într-un bol de ceramică, și acompaniat de un wagashi – un desert fin, sculptat ca o floare. Nimic nu era întâmplător. Fiecare clipă avea sens.

Am aflat despre "ichigo ichie", acel concept delicat care înseamnă „o dată în viață” – o întâlnire unică, irepetabilă, pe care trebuie să o onorezi cu toată prezența ta. Am învățat că adevărata frumusețe nu se află în lucrurile grandioase, ci în detalii, în intenție, în respirația calmă a unei clipe trăite pe deplin. Am învățat că ceaiul, în Japonia, nu se bea. Se simte. Se trăiește. Se onorează.

Pentru această parte a călătoriei, am ales să ne cazăm aproape de gara principală din Kyoto, un nod perfect între tradiție și comoditate. În apropiere se află uriașul Yodobashi Camera, paradisul gadgeturilor și tehnologiei japoneze, dar și o multitudine de restaurante tradiționale – de la taverne mici cu ramen și orez cu unagi, până la izakaya-uri pline de localnici care râd, povestesc și trăiesc viața cu o sinceritate cuceritoare.

Seara ne-a găsit plimbându-ne prin acest amestec fascinant de vechi și nou, cu sufletul plin, cu ochii încă umezi de frumusețe, cu liniștea unei zile care ne-a oferit totul, fără să ceară nimic.
CELE MAI FRUMOASE EXCURSII ITINERA NOVA

08/05/2025

Jurnal de bord - Japonia cu Agentia De Turism Itinera NOVA
24 Aprilie 2025
Ziua 3 – Călătorie spre inima Japoniei: Shinkansen, Muntele Fuji și ouăle longevității

Dimineața zilei a treia a început cu un freamăt diferit. De data aceasta nu era vorba doar de emoția descoperirii unui loc nou, ci de un ritual aproape sacru pentru orice călător în Japonia: prima călătorie cu Shinkansenul, trenul glonț care sfidează timpul și distanțele. Din impunătoarea Tokyo Station, un amestec elegant de arhitectură occidentală și organizare japoneză impecabilă, am urcat în vagonul silențios și aerisit al trenului de mare viteză.

În câteva clipe, orașul a devenit o amintire prin fereastra largă, iar peisajele au început să curgă cu viteză, ca într-un vis. Câmpuri de orez, sate cu acoperișuri tradiționale, păduri dese și, din când în când, câte un cireș întârziat în floare ne-au însoțit până în Odawara – poarta de intrare în regiunea Hakone, tărâmul apelor termale și al priveliștilor spectaculoase.

De aici, am început un traseu de poveste în jurul Muntelui Fuji, o călătorie în care mijloacele de transport s-au schimbat ca într-un joc magic: un tren urcând lin printre munți, care și-a schimbat de mai multe ori sensul de mers (nu și direcția visului nostru!), apoi un funicular curajos care s-a strecurat printre stânci aburinde și, în cele din urmă, o telegondolă suspendată deasupra norilor – unde parcă am zburat peste pământul de poveste al Japoniei.

În vârful zonei Owakudani, am coborât într-un peisaj de-a dreptul sublim și ireal: aburi sulfuroși dansau printre stânci, pământul fierbea sub picioare, iar vântul rece purta mirosul mineral al adâncurilor. Aici am trăit o experiență aproape mitologică: am mâncat ouă fierte în izvoarele vulcanice, înnegrite de sulf, dar pline de legende. Se spune că fiecare ou consumat în Owakudani îți prelungește viața cu 7 ani... așa că ne-am asigurat cu câteva în plus, pentru că – nu-i așa? – în Japonia totul e mai eficient, chiar și nemurirea!
Peisajul s-a îndulcit apoi cu imaginea cireșilor înfloriți, care aici, la altitudine, erau încă în floare, oferindu-ne șansa de a ne bucura si de magia sakura – acel simbol al fragilității și frumuseții vieții.

Ultima parte a traseului ne-a purtat pe apă – într-o croazieră pe Lacul Ashi, la bordul unui v***r inspirat din corăbiile piraților japonezi. Lacul, întins și tăcut, oglindea cerul și pădurile, iar deasupra lui, în zilele senine, se înalță Muntele Fuji în toată măreția sa. Ei bine… nu și in aceasta zi. Se pare că Muntele Fuji a fost timid și s-a ascuns după nori, dar nimeni nu a fost dezamăgit – pentru că drumul în sine a fost cadoul. O călătorie completă, în care natura, tradiția și umorul s-au împletit perfect.

Am încheiat ziua cu sufletul plin de aer curat, de râsete și de povești pe care abia așteptăm să le spunem mai departe. Japonia, chiar și atunci când nu ți se arată cu totul, te face să o iubești.


CELE MAI FRUMOASE EXCURSII ITINERA NOVA

08/05/2025

Vivat Papa Leo XIV!

07/05/2025

Jurnal de bord - Japonia cu Agentia De Turism Itinera NOVA
23 Aprilie 2025
Ziua 2 – Agitația urbană din Shibuya, cumpărături și spiritualitate în inima Tokyo-ului

Dimineața s-a așternut peste Tokyo cu o lumină filtrată prin norii grei de primăvară. Cu umbrele pregătite și cu inima curioasă, am pornit spre unul dintre cele mai vizitate locuri ale metropolei: Shibuya Crossing - intersecția care nu doarme niciodată. Am luat din nou Chiba Line până în Akihabara, apoi ne-am așezat în confortabilele canapele verzi ale trenului Yamanote Line, impecabil de curate, ca tot ce este japonez.

In Shibuya, orașul a prins viață într-o explozie de lumini, panouri digitale, mu*ică și pași grăbiți. În fața gării, ne aștepta tăcut Hachiko, câinele loial care și-a așteptat ani în șir stăpânul, chiar și după moartea acestuia. Am simțit o emotie puternică în timp ce ne-am fotografiat lângă statuia sa, martoră tăcută a unei povești despre devotament și dragoste fără margini.

Apoi, cu sufletul încărcat de emoție, am pășit în mijlocul intersecției Shibuya Crossing, și pentru câteva secunde, am devenit parte dintr-un balet urban perfect coordonat, alături de sute de oameni veniți din toate colțurile lumii. A fost ca și cm am fi fost absorbiți în însăși inima vibrantă a Tokyo-ului – un moment care nu se uită niciodată.

Când norii au început să se scuture ușor peste oraș, picăturile de ploaie au adus cu ele o liniște blândă, transformând Shibuya într-un loc de vis, cu umbrele transparente plutind peste trotuare lucioase. Am profitat de pauza de ploaie pentru a ne refugia în magazinele UNIQLO, Shibuya 109 sau în Starbucks-ul cu vedere panoramică, unde am savurat o cafea si am admirat intersecția devenită film mut sub perdeaua de apă. Fiecare secundă era o scenă dintr-un film japonez, iar noi eram protagoniști.

După prânz, am pornit spre un alt colț fermecător al orașului – Omotesando, bulevardul stilului, al rafinamentului și al arhitecturii conceptuale. Clădirile păreau opere de artă, vitrinele erau galerii moderne, iar aerul avea un parfum discret de eleganță. Am continuat apoi spre Takesh*ta Street, o explozie de tinerețe, culoare și îndrăzneală. Aici, moda este o formă de exprimare pură – de la cosplay la haine pastelate, totul spune o poveste despre libertate și identitate.

Când agitația orașului începea să apese ușor peste noi, am căutat liniștea și am găsit-o. Ascunsă în mijlocul Tokyo-ului, într-o pădure deasă de chiparoși, se află oaza de pace numită Meiji Jingu. Am pășit cu respect prin porțile torii din lemn uriaș, lăsând în urmă zgomotul orașului. Acolo, între rugăciuni scrise pe tăblițe de lemn și sunetul vântului printre frunze, am aflat povestea împăratului Meiji, vizionarul care a modernizat Japonia, aducând-o în secolul XX fără să-i răpească sufletul.

Am plecat de acolo în tăcere, cu pași mai lini, parcă purificându-ne fiecare gând. A fost o zi despre contraste și armonie: tehnologie și tradiție, zgomot și tăcere, lux și simplitate, agitație și contemplație.

Când soarele a început să apună peste acoperișurile vechi, am simțit că deja o parte din noi rămăsese acolo, în acel colț sacru de Tokyo. Dar ziua nu se încheiase încă.

Spre seară, am pornit într-o plimbare liniștită prin cartierul Sumida, de la hotel până la malul râului cu același nume. Aerul era curat, iar orașul părea că își coboară ritmul – o liniște blândă ne însoțea la fiecare pas, ca o mu*ică tăcută între clădiri. Am mers până la Tokyo Skytree, care tocmai începea să se aprindă, etaj cu etaj, lumină cu lumină – un spectacol de grație și tehnologie, un far modern într-un oraș care știe să îmbine trecutul cu viitorul.
Ne-am oprit în tăcere, emoționați în fața turnului luminat, cu inimile pline și ochii ridicați spre cer. Am făcut poze, am râs, ne-am bucurat. A fost un moment memorabil – o seară care a rămas în noi, ca o fotografie care nu are nevoie de aparat: doar de suflet.

Japonia ne arată, zi de zi, că este mai mult decât o destinație – este o stare de spirit, o călătorie interioară. Ne-a emoționat, ne-a inspirat și ne-a arătat, din nou, de ce o iubim atât de mult. Și de ce o vom arăta mereu, cu drag și cu mândrie, grupurilor noastre.
CELE MAI FRUMOASE EXCURSII ITINERA NOVA