30/09/2026
Școala Veche din Predeal – educație artistică pentru patrimoniu și memoria vie a locului
Luni, 28 Septembrie, Școala Veche din Predeal a redevenit, pentru câteva ore, ceea ce a fost odinioară: un loc al întâlnirii dintre copii, cunoaștere, credință și comunitate.
Spațiul istoric al Școlii Vechi a găzduit un atelier de creație dedicat elevilor clasei a V-a de la Liceul Teoretic „Mihail Săulescu” din Predeal, o întâlnire construită în jurul ideii de educație artistică pentru patrimoniu.
Nu a fost doar un atelier de desen și nici doar o lecție de istorie. A fost o încercare de a-i apropia pe copii de un loc care poartă în zidurile sale memoria mai multor generații și de a le transmite sentimentul că patrimoniul nu este ceva îndepărtat, închis într-un muzeu, ci o parte vie a propriei lor identități.
Înainte de a crea, copiii au ascultat povestea Școlii Vechi: despre începuturile sale, despre necesitatea întemeierii unui spațiu destinat educației într-o comunitate aflată la granița dintre lumi istorice și culturale, despre construirea edificiului în secolul al XIX-lea și despre rolul comunității și al clerului din parohia Mănăstirii „Sfântul Nicolae” din Predeal în susținerea vieții spirituale și educaționale a locului.
Așa începe educația pentru patrimoniu: prin poveste.
Un copil nu se apropie întotdeauna de patrimoniu prin date, cronologii și definiții. Se apropie printr-o imagine, printr-o poveste, printr-un loc în care poate intra și pe care îl poate privi cu propriii ochi. Iar atunci când istoria este transformată în experiență artistică, cunoașterea devine memorie personală.
În cadrul atelierului, elevii au fost invitați să transforme ceea ce au aflat în propriile reprezentări vizuale. Au desenat, au imaginat, au interpretat și au reinterpretat. Fiecare lucrare a devenit astfel o mică mărturie a întâlnirii dintre copil și moștenirea istorică a locului.
În această perspectivă, educația artistică pentru patrimoniu nu înseamnă doar formarea unor competențe estetice. Ea presupune dezvoltarea unei relații afective și intelectuale cu locul în care trăim. Înseamnă să învățăm copilul să privească o clădire veche nu doar ca pe un obiect arhitectural, ci ca pe o mărturie a timpului; să înțeleagă o icoană nu doar ca pe o imagine, ci ca pe expresia unei tradiții spirituale; să descopere într-o stradă, într-o biserică sau într-o școală veche urmele oamenilor care au construit comunitatea înaintea venirii lor pe această lume.
Există și o dimensiune aproape epică a patrimoniului.
În spatele fiecărei clădiri vechi se află oameni. Au existat cei care au ridicat zidurile, cei care au adus materialele, cei care au susținut construirea unei școli, cei care au venit să învețe, cei care au predat, cei care au păstrat tradiția și cei care, generație după generație, au transmis mai departe ceea ce primiseră.
Povestea Școlii Vechi poate fi citită astfel ca o mică epopee a comunității: o epopee a educației, a credinței, a muncii și a dorinței de a construi un viitor prin cunoaștere.
Copilul de astăzi se întâlnește, în acest spațiu, cu copilul de ieri.
Între ei există mai mult de un secol. Dar există și ceva care îi apropie: curiozitatea, imaginația, dorința de a descoperi lumea și bucuria de a crea.
Poate tocmai aceasta este una dintre cele mai importante misiuni ale patrimoniului: să construiască punți între generații.
Un copil care desenează un monument începe să îl privească altfel. Un copil care îi află povestea începe să îl înțeleagă. Iar un copil care ajunge să îl iubească poate deveni, mai târziu, unul dintre cei care îl vor proteja.
De aceea, educația artistică pentru patrimoniu cultural și natural este și o formă de educație civică.
Ea cultivă respectul pentru memoria comunității, pentru diversitatea culturală și spirituală, pentru operele înaintașilor și pentru spațiile care au contribuit la formarea identității unui oraș.
La Școala Veche din Predeal, arta devine astfel un instrument de transmitere a memoriei.
Iar atelierele școlii au demonstrat că această memorie poate fi transmisă cu bucurie, prin culoare, imaginație și creație.
Entuziasmul elevilor, curiozitatea lor și dorința de a-și exprima propriile idei au transformat spațiul istoric al Școlii Vechi într-un adevărat laborator de memorie și creativitate.
Mulțumiri
Adresăm mulțumiri deosebite cadrelor didactice care au însoțit elevii și au făcut posibilă această întâlnire între școală, artă și patrimoniu.
Un gând special de recunoștință se îndreaptă către domnul profesor de istorie Adrian Ciorbă și doamna profesor Corina Dinu, pentru implicarea și dăruirea lor, precum și pentru contribuția importantă la apropierea elevilor de istoria locală și de valorile patrimoniului cultural al Predealului.
Mulțumim, de asemenea, Primăriei Orașului Stațiune Predeal, pentru susținerea inițiativelor culturale și educaționale dedicate comunității și pentru sprijinul acordat demersurilor prin care patrimoniul local poate deveni un spațiu viu al educației și al creației.
Și, mai presus de toate, le mulțumim copiilor, pentru curiozitatea, energia și imaginația lor. Prin ochii lor, Școala Veche a căpătat astăzi o nouă viață.
Poate că aceasta este cea mai frumoasă formă de a păstra patrimoniul: nu doar să îl conservăm în ziduri, documente și colecții, ci să îl facem să continue să trăiască în conștiința și imaginația copiilor.
Școala Veche nu este doar trecutul Predealului. Ea poate deveni o parte din viitorul său.
Iar fiecare copil care îi trece pragul, ascultă povestea locului și așază pe hârtie propria sa imagine a acestuia adaugă, la rândul său, o nouă filă acestei povești.
O poveste care continuă.
O poveste despre educație, despre artă și despre patrimoniu.
O poveste despre Predeal.
Coordonator proiect, Dr. Nicoleta Zagura
