18/05/2026
Tecșești. Narcise, oameni buni și o tură care ne-a ținut puțin în priză
Planurile pentru drumeția de la Tecșești au fost încurcate încă de la început, ca vroiam ceva diferit.
Am fost de două ori în recunoaștere, ca să încercăm să facem un circuit mai special. Nu voiam doar să urcăm și să coborâm pe traseul clasic. Voiam să legăm lucrurile altfel, să vedem variante, să vorbim cu oamenii locului și să înțelegem mai bine zona.
Și chiar asta am făcut.
Am stat de vorbă cu oamenii din Tecșești, ne-am împrietenit cu ei, am primit indicații, povești, variante de traseu. Asta îmi place enorm la astfel de ture, sunt și despre oameni.
Doar că, înainte de tură, vremea ne-a cam pus pe gânduri.
Se anunțau ploi. Multe ploi.
Am tot amânat decizia, pentru că noi nu forțăm turele când nu e ce trebuie. Pe de altă parte, narcisele nu stau după noi. Trec repede. Dacă mai așteptam mult, riscam să pierdem momentul.
Așa că am făcut ce facem de obicei când e complicat. Am verificat prognoze peste prognoze, site-uri specializate, conturi meteo plătite, am sunat la niste prieteni de la ANM, am vorbit cu Salvamontul și am încercat să luăm cea mai bună decizie.
Până la urmă am decis să mergem.
Și a ieșit o drumeție ge-ni-a-lă.
În primul rând, grupul a fost absolut superb.
Am avut oameni noi care s-au integrat perfect. Oameni cu bun simț, respectuoși, atenți, dornici să ajute, puși pe glume și pe voie bună. Oameni cu care îți face plăcere să mergi o zi întreagă pe dealuri.
În al doilea rând, nu ne-am dus la Tecșești doar pentru narcise.
Ne-am dus și pentru oamenii de acolo.
Doamna Livia și soțul dânsei ne așteptau. Se simțea că se bucură de oaspeți. Ne-au făcut plăcinte, ne-au primit frumos și au dat turei o parte din farmecul locului.
Iar în al treilea rând, traseul chiar s-a legat foarte bine.
Pe lângă poiana cu narcise pe care o știam, am reușit, după indicațiile localnicilor, să dăm și de o altă poiană cu narcise. Am ajuns și la punctul de belvedere pe care îl aveam în plan, iar urcarea, coborârea și legătura dintre locuri au ieșit exact cm trebuia.
Și, la final, a mai venit o surpriză. Pe langa faptul ca nu ne-a plouat deloc, am prins chiar soare.
Eu tot timpul spun că oamenii sunt cei mai importanți și că binele se întoarce de unde nu te aștepți, exact când ai nevoie.
Pe urcarea de pe Valea Cailor, pe o potecă foarte îngustă, Codruța a pierdut o sumă de bani. Sus, la Tecșești, ne-am întâlnit cu un alt grup de oameni, tot din Sibiu. Ne-am salutat, le-am făcut poze, am schimbat câteva vorbe și fiecare și-a văzut mai departe de drum. Le-am spus pe unde am urcat si atât.
Când am ajuns la semnal, am primit un mesaj de la un număr necunoscut. Cineva ne spunea că a coborât pe unde am urcat noi și că a găsit o sumă de bani.
Am întrebat grupul dacă a pierdut cineva bani. Doar Codruța avea cash în buzunare și îi lipsea o sumă, dar nu putea spune exact cât, pentru că între timp plătisem brânză, lapte, plăcinte și alte lucruri. Nu era o suma foarte mare oricum.
I-am mulțumit domnului pentru gest și i-am spus că nu putem revendica banii, pentru că nu știm exact suma. I-am spus să îi păstreze liniștit, că gestul lui era deja mai mult decât suficient.
Dar nu s-a lăsat până nu ni i-a înapoiat.
Asemenea gesturi sunt rare.
Să găsești bani în pădure, fără portofel, fără acte, doar bani pe jos, apoi să cauți pe internet, să faci rost de număr de telefon și să încerci să îi dai înapoi… mare lucru.
Noi i-am mulțumit cât am putut. Probabil că viața o să-i întoarcă gestul cm trebuie, cândva.
Cert este că avem oameni incredibili în țara asta. Oameni cu caracter. Oameni cu bun simț.
A fost o tura în care simți că toată munca din spate a meritat.
Recunoașterile. Telefoanele. Verificările meteo. Discuțiile cu localnicii. Amânările. Emoțiile. Toate.
La final, ce a contat cel mai mult nu au fost doar narcisele, deși au fost superbe.
A contat că am avut un grup fain, că am întâlnit oameni buni, că am legat locuri și povești și că am terminat ziua cu sentimentul că am ajuns toți acasă fericiți.
Tecșești ne-a primit frumos.
Iar noi sigur mai revenim.
Mulțumesc tuturor celor care au venit și au avut încredere în decizia noastră.
