11/10/2026
Tura doamnei Simona.
Păltiniș - Căsuța MGS - Rășinari
Am ajuns, în sfârșit, și la tura asta.
Doamna Simona, încă de prin primăvară, bombănea când trebuia să se trezească dimineața devreme pentru drumeții și îmi tot spunea că ea vrea ore mai prietenoase. Acum a venit toamna, încă bombăne și tot vine. :)
Tot prin primăvară îmi spunea că ea vrea ture ușoare, prin Cindrel, frumos, liniștit, fără nebunii. Între timp a ajuns cu noi prin Retezat, în Făgăraș pe Lăițel, în Bucegi pe Șaua Strunga, prin Trascău și prin câte alte locuri nici nu mai știu să le număr.
Mai bombăne și pe urcări.
Nu chiar ca Iulia, dar bombăne. :)
Numai că, printre toate bombănelile astea, este acolo aproape de fiecare dată.
Și tot de prin primăvară, printre ghimbirul pe care îl mestecă în mașină ca să nu îi fie rău, deși între timp a venit cu noi prin jumătate de țară, îmi tot spunea că vrea neapărat o tură de la Păltiniș, până la Căsuța MGS, iar de acolo să coborâm la Rășinari.
O vară întreagă am auzit despre traseul ăsta.
Așa că, până la urmă, i-a venit timpul.
Am programat tura pentru sâmbăta trecută, cu plecare din Rășinari, urcare cu autobuzul până la Păltiniș și apoi coborâre pe jos înapoi spre Rășinari. Ca să nu depindem însă de autobuz la întoarcere, am organizat lucrurile în așa fel încât să avem mașini lăsate acolo și să putem veni liniștiți spre Sibiu când terminăm.
Toate bune și frumoase până când am discutat cu doamna Simona în săptămâna dinaintea turei.
Deodată, organizatoarea noastră a început să simtă presiunea responsabilității. :)
Parcă nu se înscriau suficienți oameni, parcă nu aveam locuri în autobuz, parcă nu ieșea logistica, parcă vremea nu era ceea ce trebuie. La un moment dat s-a dus până în gară să vorbească cu șoferul autobuzului sau cu cineva de acolo, numai să fie sigură că avem locuri.
După toate verificările astea cred că, undeva în sinea ei, ajunsese la concluzia că cel mai simplu ar fi să plouă, ca să anulez eu tura și să scăpăm cu toții de stresul organizării. :))
Numai că, odată ce am spus că facem tura, eu nu mai aveam de gând să dau înapoi decât dacă vremea chiar ne obliga.
Logistica era rezolvată, aveam mașini de rezervă în Rășinari, vremea începea să arate din ce în ce mai bine, iar până la urmă s-a strâns și o gașcă tare faină.
Așa că sâmbătă, la 7:15 dimineața, eram cu toții în Rășinari.
Primul lucru pe care l-am făcut când ne-am văzut a fost, bineînțeles, să mă plâng de ora absolut inumană la care doamna Simona programase drumeția. :)
Ea râdea. Știa foarte bine unde bat.
După care, practic, toată ziua am continuat în același stil. M-am plâns de organizator că nu ne-a pregătit o tură mai scurtă, că vremea putea fi și mai bună, că traseul putea avea mai puțini kilometri și că, în general, serviciile oferite lasă de dorit. :)
Am avut și oameni noi în tură, pe lângă gașca deja formată, și cred că după primele ore oamenii aceia ori au înțeles ce se întâmplă, ori au tras concluzia că au nimerit într-un grup de nebuni.
Probabil câte puțin din amândouă. :)
Dar, dincolo de toate glumele, a ieșit o drumeție extraordinar de frumoasă.
După ce am ieșit din pădure și s-au deschis peisajele, a început partea care mie îmi place foarte mult pe traseul acesta. Culmi largi, poieni, munții în față, liniște, iar drumul spre Căsuța MGS a fost pur și simplu o plăcere.
Iulia, lucru absolut nemaivăzut, mergea în față.
Ba chiar era prima.
Ne era greu să ținem pasul cu ea și deja mă gândeam că s-a întâmplat ceva grav. :)
Noroc cu cele două urcări de dinainte de MGS, unde lucrurile au revenit la normal și Iulia a ajuns iar în partea din spate a grupului.
Ordinea firească a universului fusese restabilită. :)
La Căsuța MGS am făcut pauza pe care o meritam. Ciorbița extraordinară, peștele foarte bun, clătitele dumnezeiești și, evident, povești cât pentru încă o zi de mers.
Numai că după MGS nu am ales varianta cea mai scurtă spre Rășinari.
Ar fi fost păcat.
Am lungit traseul pe la Prislop, tocmai pentru că voiam să mai prindem câteva bucăți frumoase de peisaj, iar de acolo am început să coborâm încet spre Rășinari.
Și chiar înainte să ajungem în sat s-a întâmplat ceva ce mi-a plăcut tare mult.
Parcă nimeni nu voia să se termine tura.
Ajunseserăm deja aproape de Rășinari, făcuserăm destui kilometri și teoretic puteam să coborâm liniștiți la mașini, dar vedeam că nimeni nu se grăbește spre casă și că toată lumea mai avea chef să stea, să povestească și să mai lungim puțin ziua.
Așa că am mai făcut o bucată pe curba de nivel până la punctul de belvedere spre Rășinari.
Ne-am așezat acolo, pur și simplu, și am stat.
Sub noi era satul, în culorile de toamnă, dealurile în jur, munții în depărtare, iar noi ne-am clătit privirile cu peisajul și am mai povestit puțin înainte să coborâm.
A fost un moment tare frumos, poate tocmai pentru că nu mai trebuia să ajungem nicăieri. Terminaserăm practic tura, dar nu voiam încă să se termine ziua.
Și acolo mi-am dat seama că, deși făcuserăm vreo 24–25 de kilometri, nu ni se păruse deloc o tură atât de lungă.
Probabil pentru că a fost multă coborâre, probabil pentru că traseul s-a schimbat constant, dar cred că mai ales pentru că am râs și am povestit atât de mult încât kilometrii au trecut incredibil de repede.
A fost o drumeție foarte relaxantă, foarte frumoasă și, mai ales, cu o atmosferă extraordinară.
Am râs mult. Foarte mult.
Sunt convins că peste ceva timp nu o să mai ținem minte fiecare kilometru, fiecare intersecție sau fiecare urcare, dar o să ținem minte glumele, discuțiile, pauzele, Căsuța MGS, priveliștea de deasupra Rășinariului și starea pe care am avut-o împreună.
Așa că trebuie să îi mulțumesc oficial organizatorului, doamna Simona, pentru că până la urmă a nimerit foarte bine tura. :)
Ne-a lăsat cu niște amintiri tare faine și cred că la primăvară, când totul o să fie din nou verde, trebuie să repetăm traseul, pentru că merită cu prisosință.
Poate reușim doar să negociem o oră de plecare ceva mai prietenoasă.
Deși am impresia că și atunci tot doamna Simona o să bombăne prima. :)
Mulțumesc tuturor celor care au venit, celor vechi și celor care au fost pentru prima dată cu noi.
A fost o mare plăcere să petrecem ziua asta împreună.
P.S. Toate glumele, miștourile și ironiile din timpul turei nu am cm să le trec aici, chiar dacă îmi tot spuneți.
Alea trebuie trăite. :)
