Hăbudeanul

Directions Website

Hăbudeanul Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Hăbudeanul, Hăbud, Sirna.

》》》Comunitate de Hăbudeni

Pagină creată din respect și dragoste

□pentru înaintașii hăbudenilor,

□pentru consătenii noștri,

□pentru copiii și nepoții hăbudenilor.

"„Da’ murele unde sunt?”Vara, când se coceau murele pe marginea pădurii, mamaie pregătea câteva căni și găletușe.„Mergeț...
20/10/2026

"„Da’ murele unde sunt?”

Vara, când se coceau murele pe marginea pădurii, mamaie pregătea câteva căni și găletușe.

„Mergeți și aduceți și voi, că facem dulceață.”

Copiii plecau hotărâți.

„Aducem plin!”

Primele tufe apăreau repede.

Mure negre, lucioase, ascunse printre frunze și spini.

Una în cană.

Una în gură.

Alta în cană.

Două în gură.

După zece minute regula devenise clară:

pentru mamaie una, pentru noi trei.

„Nu le mai mânca, măi, că trebuie să umplem găleata!”

„Păi asta era stricată.”

Normal.

Toate cele mai mari erau „stricate”.

Copiii intrau după ele printre tufe și ieșeau cu mâinile zgâriate, șosetele prinse în spini și degetele aproape mov.

Cel mai mic avea gura atât de pătată încât nu mai putea să mintă pe nimeni.

„Tu câte-ai mâncat?”

„Două.”

Avea probabil douăzeci numai pe față.

Când găseau o tufă încărcată, începea strigătul:

„Aici! Veniți aici!”

Și în două minute erau toți grămadă.

La întoarcere, fiecare încerca să-și facă găletușa să pară mai plină decât era.

Se scutura puțin.

Se așezau murele frumos.

Poate nu se observa.

Mamaie lua găleata și se uita în ea.

Apoi la copii.

Apoi iar în găleată.

„Pentru dulceață ați fost sau la masă?”

Nimeni nu răspundea.

Dar până seara, ce rămăsese ajungea în cratiță.

Iar copiii plecau din bucătărie cu degetele mov, buzele negre și conștiința foarte curată că ajutaseră și ei la cules."

(C) Ritualuri străvechi

"16 octombrie – Ziua MONDIALĂ a PÂINII 🍞🥖Începând din 2001, când Uniunea Internaţională a Brutarilor (UIB) a decis ca da...
16/10/2026

"16 octombrie – Ziua MONDIALĂ a PÂINII 🍞

🥖Începând din 2001, când Uniunea Internaţională a Brutarilor (UIB) a decis ca data de 16 octombrie să devină Ziua Mondială a Pâinii, evenimentul este sărbătorit anual în aproape 30 de ţări de pe toate continentele.

🥖Formele prin care popoarele lumii sărbătoresc această zi diferă de la o civilizaţie la alta, însă toate au în centru un element comun: PÂINEA.

🥖Pentru că prin pâinea noastră cea de toate zilele, denumită simbolic „pâinea fără frontiere”, cinstim trudnica muncă a tuturor oamenilor care „râcâie” cu plugul pământul, îl cultivă și îi adună roadele.

🥖Iar în cântul înălțător al poeților, omul glorifică creștinescul „Tată-L Nostru”, rostit în limbile tuturor popoarelor lumii!

Să nu arunci, copile,
Pâinica jos nicicând
Căci undeva, departe,
Plânge un copil flămând.

Şi cată-un colţ de pâine
Prin urne-nfrigurat,
Şi dacă n-o găseşte
Adoarme-nlăcrimat.

Şi-n somn ce i se-arată,
Tu să-ţi închipui, poţi?
Pământul ca o pâine
Ce-ajunge pentru toţi!

(Leonida Lari)"

(C) Terapia prin cultură

16/10/2026

"Cele 10 lucruri pe care le făceau bunicii din timp, când venea toamna iar diminețile începeau să miroasă a frig, prevestind că se apropie iarna.

Bunicii nu așteptau prima zăpadă, casa trebuia pregătită din timp, pentru că iarna nu ierta nici o amânare sau neglijență, dar aveau mare grijă, multă pricepere și câteva obiceiuri simple, învățate de la părinții lor.

✅️ Prima mare grijă, era să verifice soba și coșul de fum.
Curățau cenușa, verificau soba și se asigurau că fumul are pe unde ieși în siguranță.

✅️Apoi astupau locurile pe unde credeau ei că intră frigul.
Ferestrele, ușile și crăpăturile din pereți erau verificate și reparate înainte de venirea gerului.

✅️Pe pereți, puneau covoare și țesături mai groase.
Nu erau doar pentru frumusețe, ajutau casa să pară mai caldă și mai primitoare.

✅️Pregăteau din timp lemnele pentru soba unde dormeau.
Lemnul era tăiat, despicat și așezat într-un loc ferit de ploaie și zăpadă.

✅️Aveau grijă să aerisească bine casa.
Chiar și iarna, bunicii știau că o casă trebuie aerisită, de aceea deschideau larg ferestrele pentru câteva minute, apoi le închideau.

✅️Aveau mare grijă să verifice podul și acoperișul casei.
O țiglă spartă sau o infiltrație mică putea deveni o problemă mare după prima ninsoare.

✅️Pregăteau proviziile pentru iarnă.
Făina, mălaiul, fasolea, cartofii, ceapa, usturoiul, murăturile și borcanele cu bunătăți erau puse la locul lor (magazii sau beci).

✅️Protejau plantele și lucrurile din curte cu care au lucrat pe timpul verii sau toamnei.
Ghivecele, uneltele, furtunurile și obiectele care nu trebuiau lăsate în ger erau adăpostite.

✅️Aveau grijă să cumpere câteva lucruri pentru zilele grele din iarnă.
Chibrituri, lumânări, lanternă, alimentele de bază, iar apa și lemnele, să fie la îndemână.
Nu pentru că se temeau de iarnă, ci pentru că știau că trebuie să fie pregătiți.

✅️Făceau ordine în casă înainte de venirea frigului.
Se spălau perdelele, se curățau colțurile, se scuturau covoarele și se puneau lucrurile la locul lor.

Bunicii nu spuneau niciodată că fac „pregătirea casei pentru iarnă”, pentru ei era pur și simplu rânduiala casei!"

(C) Grupul străbunilor, obiceiuri păstrate

MușcateCristina Grigoraș(C) Pictura mea!                O nouă CAMPANIE Hăbudeanul                    ***AMINTIRI DE LA ...
16/10/2026

Mușcate
Cristina Grigoraș
(C) Pictura mea!

O nouă CAMPANIE Hăbudeanul

***AMINTIRI DE LA ȚARĂ***

"„Să nu-i spuneți mamei că am fost la gârlă!”Vara, când ardea ulița de căldură, copiii aveau o singură idee.Gârla.„Merge...
16/10/2026

"„Să nu-i spuneți mamei că am fost la gârlă!”

Vara, când ardea ulița de căldură, copiii aveau o singură idee.

Gârla.

„Mergem?”

„Mergem.”

Atât.

Nu trebuia organizat nimic.

Unul venea cu o cameră veche de cauciuc.

Altul cu un prosop.

Al treilea n-avea nici prosop.

„Mă usuc eu.”

Și porneau.

Pe biciclete.

Pe jos.

Câte doi pe aceeași bicicletă, dacă era nevoie.

Ajunși la apă, hainele se făceau grămadă sub o salcie.

„Vezi să nu-mi iei cămașa!”

După care începea nebunia.

Cei mai mari săreau primii.

Fleoșc!

Apă peste toți.

Cel mic rămânea pe mal.

„Hai, măi, intră!”

„E rece!”

„Nu-i rece!”

Era rece.

Unul se urca pe camera de cauciuc și se credea v***r.

Altul îl răsturna.

În două secunde se băteau cu apă.

Apoi apărea provocarea:

„Cine ajunge primul până la salcia aia?”

Și plecau toți.

La mal, unul dintre copii păzea hainele și striga sfaturi de parcă era salvamar:

„Nu te duce acolo, că-i adânc!”

Când se făcea târziu, începea problema adevărată.

Trebuia să ajungă acasă fără să afle mama unde fuseseră.

Își puneau hainele peste pielea încă udă.

Părul era leoarcă.

Ochii roșii de la apă.

„Ce zicem?”

„Că am jucat fotbal.”

Ajungeau în curte.

Mama se uita o secundă.

La părul ud.

La pantalonii umezi.

La prosopul ascuns prost după spate.

„Ați fost la gârlă.”

Liniște.

„Nu...”

„Atunci de ce curge apă de pe voi?”

Și se termina ancheta.

A doua zi?

Tot la gârlă.

(...)"

(C ) Ritualuri străvechi

Recolta toamneiMarcela Paul(C) Pictura mea!                O nouă CAMPANIE Hăbudeanul                   ***AMINTIRI DE L...
15/10/2026

Recolta toamnei
Marcela Paul
(C) Pictura mea!

O nouă CAMPANIE Hăbudeanul

***AMINTIRI DE LA ȚARĂ***

15 OCTOMBRIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FEMEII DIN MEDIUL RURAL✴️Ziua internațională a femeilor din mediul rural este marca...
15/10/2026

15 OCTOMBRIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FEMEII DIN MEDIUL RURAL

✴️Ziua internațională a femeilor din mediul rural este marcată anual, la data de 15 octombrie.

✴️Aceasta zi subliniază rolul esențial pe care femeile de la sate îl joacă în sistemele alimentare
din întreaga lume.

✴️De la cultivarea pământului, până la prelucrarea, pregătirea și distribuirea alimentelor, munca femeilor, plătită sau neplătită, ne hrănește familiile, comunitățile și lumea.

✴️Implicate atât în îngrijirea familiilor cât și în munca în gospodării, în agricultura de subzistență, activități adesea neremunerate, contribuția lor la economia rurală este mult subestimată.

✴️Prima zi internaţională a femeilor din mediul rural a fost celebrată la 15 octombrie 2008.

✴️Instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) prin Rezoluţia 62/136 din 18 decembrie 2007, această zi recunoaşte "rolul critic şi contribuţia femeilor din mediul rural în consolidarea dezvoltării rurale, a agriculturii, îmbunătăţirea securităţii alimentare şi eradicarea sărăciei rurale".

"Ele sunt sufletul nației române și a pitei calde din cuptor.

Ele sunt coșul cu fructe si legume dăruit prin sudoare nației române.

Ele sunt mâinile fermecate care fac războiul de țesut să fie miraculos, ele sunt trifoiul cu patru foi, norocul si darul nostru strămoșesc!

Iele binecuvântate de ceruri care nasc copii pe care îi iubesc cu ardoare și lacrimă de mamă.

Ele sunt bucuria și viața satului românesc, identitate națională, păstrătoare ale tradițiilor și datinilor poporului român.

Ia țesută în război, scoarțele și macaturile, adevarate comori, universale.

Ele sunt privirea jucăușă si zâmbetul larg pe fețe luminoase.

Ele sunt doina și jocul după o zi istovitoare, bucuria de a alina și de a dărui iubire.

Ele sunt acele minuni care fac ca nația română să dăinuiască etern."
(...)
Text: Ioana Vladu

"O ȚĂRANCĂ E O POEZIE CU IE...

Este ziua acelor femei de la țară care trudesc din greu, din zori şi până-n noapte, cu mâinile aspre şi crăpate.

Ele muncesc alături de soţii lor, fac munci grele şi istovitoare, au grijă de copii şi de nepoţi și de tot ce înseamnă viaţa de familie.

Pentru ele, munca începe foarte de dimineaţă şi se termină seara târziu.

Lucrează în picioare, de cele mai multe ori în soare, în ploaie sau vânt.

Prăşesc, plivesc, culeg, mână calul la căruţă, mulg animalele şi prepară laptele, dar în acelasi timp pregătesc şi servesc hrana, spală vasele şi rufele.

În noptile lungi de iarnă țes la razboi, torc sau cos ii minunate. Își adorm pruncii cu cântece linistite de leagan.

(...)"

(C) Grupul străbunilor, obiceiuri păstrate

"„Nu deschide ușa, măi, că se duce tot fumul!”Iarna, prin unele gospodării, afumătoarea lui tataie era locul în care cop...
15/10/2026

"„Nu deschide ușa, măi, că se duce tot fumul!”

Iarna, prin unele gospodării, afumătoarea lui tataie era locul în care copiii ar fi stat toată ziua dacă îi lăsa cineva.

Nu pentru că aveau voie să umble acolo.

Tocmai de-aia.

Tataie intra primul.

Deschidea ușa numai cât trebuia.

Dinăuntru ieșea mirosul acela de fum rece, lemn și cârnați puși la păstrat.

Copiii apăreau imediat în spatele lui.

„Sunt gata?”

„Nu.”

„Da' ieri ai zis că mai au puțin.”

„Și azi tot mai au puțin.”

Răspunsul nu mulțumea pe nimeni.

Înăuntru, cârnații stăteau atârnați pe prăjini de lemn.

Nu perfecți.

Unii mai groși.

Alții mai subțiri.

Câte o bucată era puțin răsucită.

Tataie se uita la ei de parcă îi cunoștea pe fiecare.

Îi muta.

Îi verifica.

Mai închidea ușa.

„Gata. Afară.”

„Da' pot să mă uit?”

„Te-ai uitat.”

„Numai puțin.”

„Puținul s-a terminat.”

Cel mai mic avea altă problemă.

„Care-i al meu?”

Tataie râdea.

„Niciunul.”

„Da' când îi mâncăm?”

„La timpul lor.”

După câteva zile, când se tăia primul cârnat pentru masă, toți copiii erau din nou acolo.

Tataie aducea bucata în casă.

Mama o punea pe fundul de lemn.

Și imediat începea socoteala.

„Mie mai mult.”

„De ce ție?”

„Că eu am ajutat.”

Mama se întorcea spre el.

„Cu ce-ai ajutat?”

Copilul se gândea.

„Am stat cu tataie.”

Și, într-un fel, avea dreptate.

Peste ani, poate nu mai ții minte exact cât a stat carnea la fum sau ce lemn folosea tataie în gospodăria lui.

Dar mirosul... mirosul ăla de afumătoare deschisă într-o dimineață rece de iarnă... îl recunoști și după o viață."

(C) Ritualuri străvechi

ȚărăncuțăLatunov Nicola (C) Pictura mea!                O nouă CAMPANIE Hăbudeanul                    ***AMINTIRI DE LA ...
14/10/2026

Țărăncuță
Latunov Nicola
(C) Pictura mea!

O nouă CAMPANIE Hăbudeanul

***AMINTIRI DE LA ȚARĂ***

"„Când se umplea beciul pentru iarnă”Toamna, prin gospodărie începea o altă alergătură.Nu mai era numai culesul.Trebuia ...
14/10/2026

"„Când se umplea beciul pentru iarnă”

Toamna, prin gospodărie începea o altă alergătură.

Nu mai era numai culesul.

Trebuia pus totul la adăpost.

„Hai, măi, du coșul ăsta în beci.”

Și începeau drumurile.

Sus.

Jos.

Iar sus.

Copiii coborau cu merele.

Tata venea cu sacii de cartofi.

Mama aducea ceapa și usturoiul.

Iar mamaie stătea în beci și hotăra unde vine fiecare lucru.

„Merele nu le pune lângă cartofi.”

„Borcanele alea sus.”

„Nu lovi dulceața, măi!”

Pe rafturi începea să apară iarna întreagă.

Borcane cu murături.

Gemuri și dulcețuri.

Bulion.

Sticle.

Ardei uscați.

Ceapă împletită.

Usturoi.

Mere așezate unul lângă altul.

Cartofii în lăzi.

Un butoi într-un colț.

Și câte ceva pus „pentru sărbători”, de care copiii aflau imediat.

Cel mai mic cobora câte două mere.

Ajungea jos cu unul.

„Unde-i celălalt?”

„S-a lovit.”

Mamaie se uita la el.

Obrazul plin.

Mesteca.

„Aha.”

În beci era frig chiar dacă afară încă mai ținea soarele.

Mirosea a pământ, lemn, mere și murături.

Pe scări se auzeau pașii tuturor.

La sfârșit, mamaie rămânea puțin și se uita la rafturi.

Mai muta un borcan.

Mai întorcea un măr.

Mai acoperea o ladă.

Și spunea:

„Gata. Acum să vină iarna.”

Pentru un copil era doar un beci întunecos.

Pentru cei mari însă, rafturile acelea pline însemnau liniște: aveau ce pune pe masă până la primăvară."

(C) Ritualuri străvechi

Address

Hăbud
Sirna

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Hăbudeanul posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share